Întâmplările povestite mai jos s-au petrecut zilele trecute...
Adventul fotografic al Exploratorului creativ s-a încheiat, teoretic, în ziua de 25, de Moș Crăciun (continua până în 31 decembrie inclusiv pentru cine nu a reușit să finalizeze și vrea să o facă).
Tabelul pentru Adventul exploratorului creativ
și cel dedicat Adventului Fotografic sunt deschise.
Toto, mascota jocului, e tare fericit pentru că a venit Moș Crăciun și la el, și se întinde după cadoul pe care îl bănuiește a fi pentru el. Dar, oare chiar e pentru el?!
S-a apropiat cu pași ezitanți, incantat de ceea ce vedea, nehotărât ce să aleagă...
Douăzeci și cinci de brazi colorați zilnic sunt acum asamblați in unul mare. I-am lipit pe un dosar plic, căruia i-am tăiat lateralele pentru a completa unde era nevoie pe lățime și înălțime.
Pe verso am lipit folie alimentara din aluminiu și am confecționat din carton ondulat, învelit în folie, un suport pentru că bradul sa aibă echilibru pe verticala.
Am găsit bradului un loc pe care îl consider cel mai potrivit - arata bine acolo, are stabilitate, da culoare: în suportul pentru umbrele mici aflat pe oglinda din hol. Va zic: arata superb! Perfect potrivit in acel loc.
Mai jos e o imagine defectă - habar nu am de ce, când lumina e direct in ecranul tabletei (nu în obiectivul foto) pozele se întunecă in momentul in care se salvează pe tableta. Am adaugat-o aici pentru că sunt accentuate culorile neon.
In sfârșit, am ajuns la ce voiam să povestesc! Întâlnirea dintre Toto și Clara. A fost emoționantă, desigur! 😊 Am scris in urmă cu vreo câteva zile că Toto a insistat să-i ofere un cadou Clarei: un șirag de mărgele roșii. O văzuse prin cartier, ii plăcuse, și voia să intre în vorbă cu ea, să-i de-a ocazia să-l cunoască.
I-am zis voinicului că nu oferi mărgele necunoscutelor, dar șmecherul a găsit soluția de a face cum vrea el:
- Ii voi spune că Moș Crăciun - din greșeală sau nu - a lăsat sub bradul meu un cadou pentru ea.
Ce era să mai zic?! Am făcut șiragul de mărgele, am făcut și cutia, iar în 25 decembrie dimineață, când personajele din cartier urmau să se adune lângă bradul cel mare (la care, fie vorba, Toto a contribuit din plin), s-a grăbit să fie primul. Și - întâmplător sau nu - Clara a venit imediat după el. Emoționat, s-a apropiat, s-a prezentat, a explicat și i-a întins Clarei cadoul.
Ce fericire pe el că nu s-a supărat Clara că a fost atât de îndrăzneț! Și nu doar că nu s-a supărat! L-a îmbrățișat!
Și nu doar că l-a luat brațe! I-a oferit în dar o căciuliță roșie ca a ei (din seria lucrată de o fata cu suflet tare frumos, Rux).
In gândul lui și-a zis c-o sa poarte căciulița și vara!
- Mulțumesc pentru cadou, Toto! Hai, da-te jos acum - i-a zâmbit Clara, simțindu-se brațele ușor amorțite.
- Da, da, acum!
- A! Iată fotograful! Privește spre el, să marcăm momentul printr-o fotografie.
Clara a privit spre obiectiv, dar Toto cu ochii la ea.
- Da, da, zici bine! se entuziasmează micuțul care nu se mai dădea dus din brațele Clarei. O poză și gata! îi spune. No! Încă una! N-am privit spre obiectiv...
Toto a privit în obiectiv când Clara, mirată, a privit spre el. Și-au tot cerut să li se facă poze, dar tot pe rând priveau spre obiectiv - până s-a saturat fotograful și i-a lăsat în ale lor.
Pentru că nu l-am lăsat pe Toto să-i ofere Clarei un brăduț din plicul 22... Ce-a făcut, șmecherul?! I-a oferit întreg acest brad! Puteam să-l contrazic? Puteam sa zic, în fața Clarei, că nu doar el s-a distrat cu acest brad?! Nu puteam! In plus, sunt sigură că știe și Clara.
Va asigur că cei doi au devenit prieteni foarte buni, chiar daca fiecare are alt stil de viață, alte concepții despre lume și viață. Amândoi știu cum să ajungă la un numitor comun prin simplul fapt că se respectă. Și se iubesc, specific. Prietenii buni se iubesc; iubirea include și respectul, evident (respectul nu include, neapărat, iubirea).
