Pandantiv din piele si arama. TC05-1

Deși e gata de ceva timp, abia acum reușesc să prezint pandantivul lucrat pentru a completa setul cu brățară și cercei. E și nu prea in serie pentru că rotundul din aramă nu e embosat - am înfășurat o sârmă de cupru pe el încercând metoda spirelli, doar că am greșit undeva și intersecția spirelor la mijloc e ratată.

Regulamentul general al jocului: 

https://mniko.blogspot.com/2025/01/trasnformari-creative-2025.html

Înscriu și această postare cu pandantiv în jocul Transformări creative, luna mai, tema unu (2D) - tabelul permite mai multe intrări pentru aceeași temă (in eventualitatea că cineva lucrează mai multe obiecte).

Ovalul din piele are 8 cm lungime; lățimea la mijloc e de 3,5 cm. In partea de jos am franjurat. Am decupat ondulat o rondea din aramă, pe care e înfășurat sârmă din cupru. Rondeaua e lipită pe un rotund din piele decupat cu zimți, apoi totul lipit pe oval.

Am atașat un inel și un șnur din piele maro. Bilele sunt din lemn.

Postare înscrisă în tabelul suplimentar al Galeriei.

La Jurnal, invelitoare din piele

Duminica spre luni, cerul a cernut putina zăpadă peste oraș – e un strat subțire pe acoperișuri, pe mașini, copaci și, pe ici-colo, pe zonele verzi, cum s-ar zice. Spre seara, luni s-au mai scuturat fulgi și acum e acoperit și carosabilul cu un strat subțire. Deși puțina zăpada, inghetata acum, aerul are parfum de iarna.

În jocul Provocări verzi –ianuarie 2024 nu e despre zăpada, ci despre un Jurnal de bord, o învelitoare pentru acest Jurnal, un semn de carte și un mini jurnal pentru mesagerul Provocărilor verzi – în cazul meu, Clara, care a prezentat caietul-jurnal.

Aveam de ceva timp dorința de a realiza o învelitoare de piele pentru un caiet, o carte, dar nu am avut ocazia pentru ca s-ar fi potrivit numai pentru cărți/caiete de o dimensiune data (în plus, caiete nu prea mai folosesc). Acum am avut ocazia și am confecționat o învelitoare din piele.

Clara, mesagera, prezintă jurnalul învelit în piele maro, și semnul de carte din același material.

Am făcut învelitoarea din materialul unei veste pe care am purtat-o atât de mult încât aproape ca am terminat-o. Acum și-a donat părți din ea pentru învelitoarea Jurnalului, pentru un semn de carte și pentru coperte la mini jurnalul mesagerei.

Învelitoare din piele naturala maro pentru caiet

E lipita pe la îndoituri și e circa un cm mai lunga decât jurnalul. Îmi place mult cum arata, dar îmi place, mai ales, faptul ca pare a fi... pergament.

E decorata cu bucăți de piele (bulina mica, vernil, este „spuma”). O fășie din piele e lipita într-un punct, pe coperta din spate, pentru a asigura jurnalul.

Cu învelitoare cu tot, jurnalul are înălțimea de 22 cm și lățimea de 15 cm.

Semn de carte din piele

Semnul de carte este o fășie, lunga de 23,5 cm și lata de 3 cm, tăiată din materialul aceleiași veste.

E franjurat și i-am aplicat niște... nu știu cum se numesc, aurii și foarte subțiri, din metal. Prinderea se face cu cele doua brațepe care le are ovalul din metal.

Mini jurnal cu coperte din piele maro

Pentru jurnalul mesagerei am folosit o bucata de piele și hârtie albă.

Paginile sunt cusute împreuna și coperta din piele cusuta de pagini – cusătura e mascata de un dreptunghi din piele și pe fiecare coperta, pe interior, am lipit câte un dreptunghi din carton auriu pentru a fi mai rigide copertele.

Clara prezintă și micul jurnal, care are 27 de pagini.

Latura mica a mini jurnalului e de 7,5 cm și latura mare de 9,5 cm. Bulinele sunt din diverse resturi de piele.

De ce din piele

Am ales sa confecționez din piele aceste obiecte pentru ca îmi place cum se lucrează pielea.

Și jocul Provocări verzi este despre redu – refolosește – reciclează original, așa ca orice obiect de îmbrăcăminte (sau de alta natura) care nu poate fi donat (dar nu merita aruncat) poate fi refolosit, în tot sau în parte, pentru diverse proiecte.

La un moment dat, în lume, a vâjâit un curent foarte agresiv împotriva folosirii blănurilor, a pieilor în industria modei. Probabil ca vâjâie și acum, dar nu mai e foarte mediatizat. În primul moment am fost pro, pentru ca ma gândeam doar la animalele care ajunseseră să fie vânate numai pentru blana și piele. Apoi am gândit: multe animale oricum sunt tăiate pentru hrana... Ar trebui ca blana lor, pielea, să fie aruncate pur și simplu?! Sa nu mai fie crescute pentru hrana inclusiv pe motiv ca... aceste animale poluează?! Ar fi cam absurd, oricât ar încerca veganii și vegetarienii să mă convingă. Sa nu mai fie îndopate cu hormoni de creștere și antibiotice păsările și animalele destinate hranei ar fi ok (intre altele, nu s-ar mai văita unii ca a crescut rezistenta la antibiotice a celor mai mulți oameni – insinuând ca oamenii iau antibiotice de capul lor când ei, probabil, doar consuma carnea unor animale / păsări îndopate cu antibiotice).