Iepuras roz din carton si lana

Sunt încurcată in aparate, conturi online, link-uri și alte cele. Aproape totul e încurcat, în aproape toate planurile și mă bucur că sunt încurcături și neplăceri mărunte, care-mi consuma timp, dar nu și suflet. Nu mă plâng! Doar constat și dau de veste. Așa... Revin la jocul Transformări creative - 2024. Luna aprilie, tema doi: la indigo. 

Am avut de ales dintre mai multe "variante" de iepurași și am ales ce mi s-a părut mai simplu: iepurașul din cercuri cu sfoara, floricele și fundiță. Modelul poate fi văzut pe blogul Explorator prin viață, unde este găzduit jocul - joc in care poate intra oricine își dorește.

A mai fost un criteriu pentru care am ales modelul: îmi plac obiectele înfășurate in diferite fire.  Cercurile sunt tăiate din cartonul interior al unei cutii în care au fost ceva vitamine - banuiesc doar, pentru că e o cutie "confiscată". 

Iepurașul rozaliu e prezentat de Daisy.

Înălțimea iepurașului e de circa 21 cm - cu urechi cu tot are 28 cm; diametrul cercului mare e 13 cm, al celui mic 9 cm. Fiecare piesa e înfășurată, separat, cu fir din lana roz răsucit cu fir bucle roz in degrade (pare mai pufos iepurașul - doar pare!) Mai apoi am asamblat piesele prin lipire.

Florile sunt decupate dintr-un rest de material elastan; le-am încrețit ușor pentru a nu părea... tapet. In mijloc am lipit cate un nasture alb.

Funda e din voal roșu imprimat cu ceva flori, material rămas de la o rochie.

Desi pozele sunt făcute direct cu tableta, declar solemn că iepurașul arata mai bine in realitate (asa-mi pare mie). 

Valiza cam departe de la indigo

Pe la jumătatea lunii ianuarie nu mi-am luat bagajul și am plecat. Revin acum cu un geamantan mic, confecționat dintr-o cutie de la "grisine" care scot fum. 

Este tema cu numărul doi în jocul Transformări creative din luna martie. Materialele lunii: cărți, ziare, reviste etc..

Valiza ar fi trebuit să semene cat mai bine cu modelul prezentat de gazda jocului (v. mai sus link "Transformări"), dar Clara s-a mulțumit cu ceea ce i-am putut oferi. 

Elementele obligatorii ale temei: ceva recuperat din reviste, cărți, ziare ("etichetele" lipite, în acest caz), curelele și mânerul. 

Mi-a făcut mare plăcere să lucrez acest mic geamantan, în care voi pastra inele "fantezie", după ce se va plictisi Clara de el.

Din cauza de aparatura (și nepricepere) pozele sunt de o calitate mai slabă (decât de obicei). Am fotografiat etapele de lucru cu un telefon. Mai apoi, am luat tableta - nu am cabluri care sa conecteze cele două aparate (sunt și alte metode de conectare dar prea complicate pentru neuronul meu) așa că... am fotografiat pozele din telefon cu tableta. Distracția nu s-a terminat aici, dar nu va mai plictisesc cu abilitățile mele tehnice.

Micul geamantan l-am lucrat "la timpul lui", în martie, doar că... Abia acum reușesc să vă arăt ce am reușit să fac pentru tema doi a lunii martie. Mă descurc destul de greu, deocamdată, și cu plasarea link-urilor - fără mouse am senzația că am jumătate de neuron. Într-un fel, e un exercițiu bun inclusiv pentru creier (tot ceea ce făceam devenise automatism).

Lada geamantanului e dintr-un pachet mai mic, iar capacul din unul mai mare, ambele învelite în hârtie natur de la ambalaj. Interiorul e "căptușit" cu staniol argintiu. Balamalele sunt din piele maro. Din piele maro sunt și "colțarii", curelele și mânerul - curelele se închid cu "scai" și sunt decorate cu nu mărgeluțe "diamant" din plastic (recuperate de la o bluza).

Pe fiecare latură a micului geamantan am lipit decupaje de prin reviste. 

In cureaua valizei e prins un "ziar" - o fâșie dintr-un articol decupat dintr-un ziar.

Colajele de fotografii sunt cam haotice pentru că nu stăpânesc arta de a le edita pe tableta, fără mouse. Am cam lucrat "în orb" deoarece nu știu cum să păstrez deschise mai multe "ferestre": pagina cu editorul și secțiunea de fotografii... Explic de mă doare buricul degetului! Mai bine renunț la explicații și încerc să postez in tabelul "întârziaților" link-ul acestei postări.

Trebuie sa apară aici link-ul de mai jos pentru a fi validată înscrierea:

https://mniko.blogspot.com/2023/12/transformari-creative-2024.html

Felicitare 3D cu flori din hârtie

În a doua săptămâna a lunii a nins puțin și prin oraș – doar puțin, și stratul de zăpada pare a se fi subțiat serios la scurt timp după ce s-a așternut. M-am bucurat de zăpada, chiar așa puțina cum a fost – am mers mult pe jos, alegând marginea trotuarului (spre zonele verzi) unde zăpada era, încă, în strat suficient pentru a fi afânată în mers.

Peisajul alb a fost cel mai curat noaptea, imediat după ce a nins, duminica spre luni, dar pozele nu sunt tocmai reușite. În acest moment ploua, dar zăpada oricum nu mai era – poate ca aceasta ploaie domoala se va transforma în ninsoare.

Oh! M-am luat cu zăpada și-am neglijat subiectul principal: Transformări creative – ianuarie 2024, prima tema a lunii: felicitare. Tema generala a lunii este hârtia de ambalaj. Felicitarea nu e obligatoriu să fie din hârtie de ambalaj, ci sa aibă ceva elemente din hârtie de ambalaj. Am decupat florile din hârtie de ambalaj lucioasa pe o parte.

E prima data când încerc o felicitare 3D, pop-up, cum am aflat de curând ca se numesc, și... nu e o încercare tocmai reușită. Indicațiile de lucru le am din videoclipul aflat la adresa de mai jos:

https://www.youtube.com/watch?v=870JPSsUmc0

Am urmat – credeam! - toate indicațiile. Ha! Dacă m-am descurcat cu desenatul și cu decupatul (nu zic de câte ori am decupat greșit și în loc de floare mi-au ieșit doua grupuri de câte trei petale) nu la fel de bine m-am descurcat și cu lipitul. N-am fost prea atenta la început (altfel nu-mi explic greșeala) și în loc sa pun lipici doar la vârful petalelor (unde era necesar) am pus pe întreaga suprafața – greșeala face ca felicitarea sa nu se deschidă larg, precum o carte, ci într-un unghi ceva mai mare de 90 de grade.

Nu am avut suficient carton mai deschis la culoare și am folosit albastru – contrastul dintre flori și carton e așa și-așa.

Pentru a nu lăsa fața felicitării carton gol am imaginat o ramura cu flori. Am folosit confetti din hârtie roz și mov descoperite in cuibul 20 (l.e.*) al bradului-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ. Ar fi arătat bine dacă... lipiciul nu ar fi pătat hârtia fina. Am zis c-o dreg repede cu vreo câteva dungi făcute cu marker-ul. Dada! Mai mult am stricat așa ca soluția rămasă (care mi-a venit atunci în minte, adică) a fost sa lipesc confetti decupate din staniol auriu – aș fi preferat fără sclipici, dar... Îmi par destul de reușite florile stilizate doar ca mi se pare cam sărăcăcioasă felicitarea. Aș mai fi adăugat ceva, dar nu mi-a venit în minte nimic care sa o facă sa arate mai elegant; tot ce-mi venea în minte o... împopoțona!

In sectiunea "comentarii", Suzana mi-a dat cateva idei de a completa felicitarea pe "coperta". Culori potrivite - in contrast cu albastrul cartonului - nu am; am bronz auriu, dar nu mi s-a parut ca ar arata prea bine (am facut proba), asa ca am lipit doua semne de exclamatie!

De fapt, m-am gandit la trei "raze" din staniol sus si trei jos, dar mi s-a parut mai hazliu cu aceste semne.

* l.e. = legatura externa

Invelitoare si semn carte din hartie

Transformări creative este un joc care începe în luna ianuarie și durează până în luna noiembrie inclusiv. Un joc în care refolosim ceea ce poate avea alta utilitate. Refolosim transformând.În fiecare luna sunt patru teme, una pe săptămână: trei impuse și una la alegere. În fiecare luna este despre alt material.Pentru Transformari creative - ianuarie 2024 avem în vedere hârtia de ambalat. Temele lunii: 1. felicitare; 2. la indigo; 3. semn de carte/coperte; 4. fii creativ!

Am ales sa încep cu tema numărul trei. Ordinea în care alegem sa lucram nu este impusa, dar câștiga puncte cine înscrie lucrarea la timp.

Învelitoare din hârtie de ambalat pentru carte

Am primit, cu împrumut, zece romane semnate Georges Simenon, unul dintre autorii preferați în materie de romane polițiste. Sunt zece cărți din aceeași colecție, deci e perfecta învelitoarea pentru toate (chiar dacă unele au mai multe pagini, altele mai puține).

De regula, am mare grija de cărți – și nu doar când sunt împrumutate. Nu învelesc toate cărțile pe care le citesc, dar pentru acestea am ales sa confecționez o învelitoare deoarece este pe lista temelor jocului.

E hârtie natur lucioasa pe o parte, cam șifonată – aș fi putut sa o netezesc cu fierul de călcat (probabil) dar mi-a dat prin minte fix acum. Am desenat pe ea (prin copiere cu hârtie indigo) o brioșă zâmbitoare după un model trimis de Rux. În partea de sus și în partea de jos am colorat cu creioane cerate, din setul primit de la MNiko cu ocazia Adventului Exploratorului Creativ din 2023. După ce am colorat am frecat bine-bine cu șervețel, sa nu se ia culoarea (motiv pentru care are fardul cam intins – da-mi pare foarte simpatica și așa).

Cartea e învelită în sistemul clasic. Am pus banda adeziva transparenta și sus și jos, și pe fața și pe dosul învelitorii pentru mai mare rezistenta. (nu prea e estetic, dar...)

Semn de carte confecționat din hârtie de ambalat

Din bucata de hârtie rămasă de la învelitoare am confecționat un semn de carte. Era o fășie dretunghiulara – am îndoit fășia în doua, apoi am împăturit-o în patru, pe lungime, și-a ajuns la o lățime de 3 cm (lungimea e de 15 cm), și-am lipit.

Ca decor am aplicat patru bucatele de hârtie maro cu dungi aurii, de la o bomboana. Am tăiat rotundul hârtiei de la bomboana și ce-a rămas am tăiat în patru bucăți relativ egale.

De câte ori privesc semnul de carte cu aplicațiile lui ma gândesc la doua seturi de gene false! La un capăt am tăiat franjuri și le-am colorat cu creion maro cerat; cu același creion (tot din setul de la MNiko amintit mai sus) am trasat o linie subțirepe contur. Am frecat culoarea cu șervețel, sa nu se ia pe mâini.

N-am realizat cine știe ce capodopere, dar îmi place foșnetul ușor al hârtiei și aerul... vintage!

Indicatii despre joc:

https://mniko.blogspot.com/2023/12/transformari-creative-2024.html

La Jurnal, invelitoare din piele

Duminica spre luni, cerul a cernut putina zăpadă peste oraș – e un strat subțire pe acoperișuri, pe mașini, copaci și, pe ici-colo, pe zonele verzi, cum s-ar zice. Spre seara, luni s-au mai scuturat fulgi și acum e acoperit și carosabilul cu un strat subțire. Deși puțina zăpada, inghetata acum, aerul are parfum de iarna.

În jocul Provocări verzi –ianuarie 2024 nu e despre zăpada, ci despre un Jurnal de bord, o învelitoare pentru acest Jurnal, un semn de carte și un mini jurnal pentru mesagerul Provocărilor verzi – în cazul meu, Clara, care a prezentat caietul-jurnal.

Aveam de ceva timp dorința de a realiza o învelitoare de piele pentru un caiet, o carte, dar nu am avut ocazia pentru ca s-ar fi potrivit numai pentru cărți/caiete de o dimensiune data (în plus, caiete nu prea mai folosesc). Acum am avut ocazia și am confecționat o învelitoare din piele.

Clara, mesagera, prezintă jurnalul învelit în piele maro, și semnul de carte din același material.

Am făcut învelitoarea din materialul unei veste pe care am purtat-o atât de mult încât aproape ca am terminat-o. Acum și-a donat părți din ea pentru învelitoarea Jurnalului, pentru un semn de carte și pentru coperte la mini jurnalul mesagerei.

Învelitoare din piele naturala maro pentru caiet

E lipita pe la îndoituri și e circa un cm mai lunga decât jurnalul. Îmi place mult cum arata, dar îmi place, mai ales, faptul ca pare a fi... pergament.

E decorata cu bucăți de piele (bulina mica, vernil, este „spuma”). O fășie din piele e lipita într-un punct, pe coperta din spate, pentru a asigura jurnalul.

Cu învelitoare cu tot, jurnalul are înălțimea de 22 cm și lățimea de 15 cm.

Semn de carte din piele

Semnul de carte este o fășie, lunga de 23,5 cm și lata de 3 cm, tăiată din materialul aceleiași veste.

E franjurat și i-am aplicat niște... nu știu cum se numesc, aurii și foarte subțiri, din metal. Prinderea se face cu cele doua brațepe care le are ovalul din metal.

Mini jurnal cu coperte din piele maro

Pentru jurnalul mesagerei am folosit o bucata de piele și hârtie albă.

Paginile sunt cusute împreuna și coperta din piele cusuta de pagini – cusătura e mascata de un dreptunghi din piele și pe fiecare coperta, pe interior, am lipit câte un dreptunghi din carton auriu pentru a fi mai rigide copertele.

Clara prezintă și micul jurnal, care are 27 de pagini.

Latura mica a mini jurnalului e de 7,5 cm și latura mare de 9,5 cm. Bulinele sunt din diverse resturi de piele.

De ce din piele

Am ales sa confecționez din piele aceste obiecte pentru ca îmi place cum se lucrează pielea.

Și jocul Provocări verzi este despre redu – refolosește – reciclează original, așa ca orice obiect de îmbrăcăminte (sau de alta natura) care nu poate fi donat (dar nu merita aruncat) poate fi refolosit, în tot sau în parte, pentru diverse proiecte.

La un moment dat, în lume, a vâjâit un curent foarte agresiv împotriva folosirii blănurilor, a pieilor în industria modei. Probabil ca vâjâie și acum, dar nu mai e foarte mediatizat. În primul moment am fost pro, pentru ca ma gândeam doar la animalele care ajunseseră să fie vânate numai pentru blana și piele. Apoi am gândit: multe animale oricum sunt tăiate pentru hrana... Ar trebui ca blana lor, pielea, să fie aruncate pur și simplu?! Sa nu mai fie crescute pentru hrana inclusiv pe motiv ca... aceste animale poluează?! Ar fi cam absurd, oricât ar încerca veganii și vegetarienii să mă convingă. Sa nu mai fie îndopate cu hormoni de creștere și antibiotice păsările și animalele destinate hranei ar fi ok (intre altele, nu s-ar mai văita unii ca a crescut rezistenta la antibiotice a celor mai mulți oameni – insinuând ca oamenii iau antibiotice de capul lor când ei, probabil, doar consuma carnea unor animale / păsări îndopate cu antibiotice).

Mesagera Provocari verzi: Clara

Imediat se încheie prima săptămână din noul an și cotidianul își reia cursul obișnuit. De regula, la sfârșit/început de an nu-mi propun nimic deosebit, nu-mi fac/nu fac promisiuni... Promisiunile trebuie ținute, de regula, și, uneori, nu pot fi ținute din motive independente de voința celui care promite, motiv pentru care am învățat – cu mulți ani în urma – sa nu mai promit.

Nici plănuirea nu prea funcționează, așa ca nici planuri nu fac. În general, le cam iau toate așa cum vin și ce pot sa fac, fac...Dacă fac. Ca-n bancul acela cu supa de pui, de pe vremea socialismului și înaintării spre comunism: pui pui dacă pui, dacă nu, mănânci ce pui.

Acum sunt hotărâtă sa răspund Provocărilor verzi lansate de Rux. Cât voi reuși să mă joc nu sunt sigură, dar ca vreau să mă joc sunt foarte sigură.

Aici prezint mesagera: pe Clara, o păpușa superba primit ca premiu de la Rux (nu mai știu anul deoarece, deși am păstrat etichetele pe plicurile în care erau păpușile, cred ca am încurcat plicurile când am scos păpușile). Clara am botezat-o eu. E înalta de circa 28 cm și aici e îmbrăcată cu hainele în care era când a sosit la mine.

Am postat și felicitarea digitala primita în anul... Dacă aș ști v-as spune (cred ca 2021). Am admirat atunci păpușa din poza și acum ma joc cu una asemănătoare

Cred ca e același stil – nu reușesc sa rețin modelul” păpușilor, sa le diferențiez; pentru mine, păpușile sunt păpuși, dar mi-ar plăcea sa știu ce model sunt (denumirile, însă, mi se par greu de reținut nefiind obișnuită cu termenii – e ca și cum aș învăța denumirea tuturor... nervilor din organismul uman, a tuturor oscioarelor din scheletul uman).

Clara prezintă, ca Jurnal de bord, jurnalul de vacanța primit de la Rux, jurnal pentru care voi confecționa o învelitoare, pentru protecție.

Pentru tema Provocării efective din aceasta lună voi reveni când voi avea ce arăta.