Margele din paine cu aracet si colan din lana

Am tot amânat, din fel și fel de cauze - pe care le consider obiective (macar pentru confortul meu psihic) 😃 - sa public despre ce am mai amintit pe ici, colo de-a lungul timpului. După acestea ar trebui sa urmeze șiraguri din paste făinoase. 

Mai jos e un șnur tricotat din lana bleumarin pe care l-am făcut în anii de liceu (clasa a noua, cred). Pentru a nu fi foarte tern am înfășurat și un firicel auriu. Nu e chiar la baza gatului, dar nici foarte lunga (se lărgește pe măsură ce e folosit pentru că nu are închizătoare)

Spre surpriza mea, și colege de clasa și colege de liceu cărora nu le știam numele (până atunci) m-au rugat sa tricotez și pentru ele. Unele mi-au adus ață din care voiau zgarda, altele au vrut ca al meu, altele au ales o culoare din ce le-am zis că am. Am făcut vreo trei, când unul dintre colegi m-a întrebat de ce nu cer bani... Oooo! Mi-era rușine să le cer bani, dar, și la "insistențele" altora, am făcut-o: 3 lei zgarda făcută din firele pe care le aveam eu, doi lei pentru cele făcute "cu firele clientei". Din banii adunați cumpărăm gogoși și langosi - pentru toată "trupa" - de la chioșcul aflat la circa 100 m de poarta liceului: 2 lei un langos, un leu gogoașa. 

Colierele de mai jos sunt făcute din mărgele pe care le-am confecționat din pâine și aracet (câteva sunt și din hârtie igienică cu aracet, dar n-aș putea spune care alea, care alea - uitasem aspectul când am pomenit despre aceste mărgele într-un schimb de comentarii cu Suzana, cu mai mult timp in urmă). 

Relativ de curând am găsi aceste coliere - le rătăcisem bine, și am dat de ele într-o cutie cu materiale diverse - probabil că le-am pus acolo cu intenția de a le modifica... iar! Am tot modificat forma "bijuteriilor" - ba brățara și un șirag la baza gatului, ba un șirag lung și simplu, ba unul dublu combinat cu alte mărgele și tot așa. 

Primul colier e pe șnur maro, are un accesoriu argintiu sub forma de funda pentru a "despărți" firele, și o bucată de lănțișor argintiu.

Al doilea șirag e pe fir de ață portocalie, croșetat. Mărgelele le-am combinat cu ceva accesorii aurii (de pe la șiraguri stricate sau transformate); am adăugat și câteva mărgele din lemn (cele mici și rotunde). Pandantivul e din ghips, și la origine a fost mărțișor. 

Confecționare mărgele din pâine și aracet

Cantitățile nu mi le amintesc, dar sunt in funcție de cate mărgele vreau. Am folosit miez de franzela pe care l-am frământat cu aracetul - cât să devină o pasta omogena și destul de dură la "frământat". Am pus și circa o linguriță cu apa. După frământat am modelat mărgelele in ce forma am vrut și le-am înfipt în vârf de scobitori așezate vertical, într-un "suport din lemn găurit special pentru diverse care necesitau uscare (suportul nu-l mai am sau nu-l mai găsesc, dar uscarea mărgelelor se poate face in multe feluri). Mie mi s-a spus sa evit uscarea mărgelelor in cuptor pentru că riscul de a crăpa e mare. Azi exista și altfel de cuptoare, deci nu mai știu ce și cum, dar exista și fel de paste potrivite pentru confecționare mărgele și multe altele. Oricum, de-ar fi sa mă mai încumet la astfel de mărgele aceeași metodă as folosi. Hm. Poate că ar trebui sa confecționez câteva, să fiu sigură cam am reținut corect rețeta și... să aflu daca franzela de azi se pretează la astfel de confecționări.

Pentru a le modela am folosit puțină cremă de mâini întinsă pe mănușile "chirurgicale" - greu făceam rost de astfel de mănuși la acea vreme! A fost necesar să le și netezesc, mărgelele, cu șmirghel fin de tot (n-am idee ce granulație) 

După ce s-au uscat foarte bine le-am găurit cu burghiul, folosind mașina de găurit. Găurile pot fi făcute cu un pai sau altceva atunci când sunt moi, umede.

Sunt vopsite cu acrilice - după uscarea totala, înainte de găurire - în degradeuri de maro, portocaliu, galben. Culoarea nu se transfera pe piele nici în contact cu apa/transpirația.

Buchet de inimi din polistiren. TC4-07

Luna lui Cuptor e pe cale sa se încheie - peste vreo 9 zile. Sperăm că se va mai domoli flacara, dar daca nu, bucuroși le-om duce toate (gradele aerului). Și pentru că e ultima săptămână "întreaga" din iulie, e tema 4 (Fii creativ!) din aceasta luna in jocul Transformări creative 2024, cu materialul dedicat: polistiren.

Nu sunt sigură cum mi-a venit ideea de a decupa inimi (înălțime 3,5 cm) din restul de polistiren rămas din cofrajul de oua folosit pentru mai multe obiecte mici făcute de-a lungul timpului.

Bun. M-am ales cu 7 inimi din polistiren... Mai departe? (nu scria în nicio carte). Fac o coroniță! Pentru coroniță aveam nevoie de ceva fire, sau o banda pe care sa lipesc inimile din polistiren. Am ales fire in ideea că insir și câteva mărgele. Firele din cupru le-am introdus în inimi (pentru unele a fost necesar să găuresc polistirenul cu un ac subțire) - a mers mai repede decât mă așteptam. Pe fire am înșirat câte trei mărgele: doua mov sidefat, una mov pal. Și acum... Nu mi-a reușit împletitura! Ups! Am ajuns până aici, merg înainte cu inimile din polistiren! Le-am conturat pe margine și la centru cu silicon roșu cu sclipici (inima din mijloc e colorata cu marker roșu) - pentru a confecționa o floare cu șapte petale... N-a funcționat! Ei, na! Deja nu mai aveam idei așa că am trecut pe pilot automat și ce-o ieși, aia rămâne.

Toate firele de cupru le-am introdus într-o bucată de tub tăiat dintr-o pastă de pix terminata. Din pixul in cauză am făcut o "tulpina" (tăind capetele pentru a fi perfect tub). Am introdus tubul cu sârmulițe și m-am ales cu... un buchet de inimi. Am adăugat trei frunze din polistiren, vopsite cu acrilice și conturate cu silicon verde cu sclipici. O sticluță din plastic (7 cm înălțime) am umplut cu mărgele vernil sidefat; am decorat-o cu silicon roșu și verde (cu sclipici!) apoi am introdus tubul cu floricele - și gata vaza cu un buchet de inimi din polistiren (înălțime totală 15 cm). Inimile cu sârma pot fi așezate în diferite feluri.

Poate își va găsi un loc in viitoarea căsuța de păpuși.

Brose crosetate si martisor in dar

Pentru că planurile mi-au fost date peste cap de capitularea notebook-lui, pe la mijlocul lunii ianuarie, nu am reușit să mulțumesc și public pentru cadourile primite.

De la Mihaela Daniela am primit (între altele) broșe, un mărțișor și un pandantiv, toate croșetate. Port broșe - le prind pe eșarfe, de regulă (în special în anotimpul rece), dar mult mai des port pandantive (în special în anotimpul cald). Floarea mov și fluturele roșu au ac de broșă și le prind de zgarda foarte ușor.

Floarea bleu e cu cheițe de la doze din aluminiu.

Mi-a spus că mărțișorul nu e lucrat de ea, va spun și vouă.

Lucrușoarele primite le port prinse pe o zgarda de catifea și sunt de mare efect pentru că - și în funcție de cromatica vestimentației / celorlalte accesorii - sunt "accente" pe care nu le văd... pe toate drumurile. Am mai scris, cu alte ocazii: se "poarta" buline? Sigur voi purta haine cu flori, dungi etc.. Sunt o demodată, deh!

De la Rux am primit (între altele) un martisor din mărgeluțe de nisip galbene și verzi. Cât de migălos! 

E atât de fin încât am senzația că se fărâmă. Am rugat-o pe sora mea să îmi facă un șnur croșetat (nici atâta nu știu să lucrez cu croșeta), sa port mărțișorul ca pandantiv - nu am avut ață galbena sau verde-crud (cele mai potrivite) și șnurul e vernil. 

Acestea fiind scrise, încă o dată: va mulțumesc!

Omulet din lemn cu inima mare. TC2-02

Un omulet din lemn și sârma cu inima în mâini prezint la restanța din luna februarie, tema 2 (La indigo), jocul Transformări creative 2024. Materialele lunii: fire, materiale textile.

Inima pe care o ține în brațe omulețul din lemn e din velur, și umpluta cu melana - înaltă de 7 cm și lată (sus) de 5,5 cm.

Picioarele, brațele și gâtul sunt din sarma neagra, destul de greu de îndoit. Am dezizolat firul cat să pot asambla membrele (și gâtul) in trupul (și capul) omulețului din lemn.

Trupul și capul omulețului sunt coarda de vita de vie. Am găsit "bățul" într-o seară din februarie - l-am spălat și l-am pus deoparte (la acel moment nu aveam de ce sa mă grăbesc; mă lăsase notebook-ul și nu reușeam să rezolv chestiunea). Abia de curând l-am luat la prelucrat și mă gândeam că e cam dificil sa accesez mașina de găurit și... cum fac gauri pentru sârme? Când - ce sa vezi! - doar că nu era găurit! Și tot de curând am înțeles că nu-i vreun rest de ramura, ci un rest dintr-o vița de vie! Vița de vie în zona blocului nu mai e de cel puțin 10 ani. Era una, dar deranjase pe cineva de la etajele superioare și a taiat-o - noaptea, ca hoții. Dăduse rod, dar erau struguri mititei și deloc dulci, dar era tânără pe atunci. Pe cei de la etajele inferioare nu-i deranja - din contra. In fine...

Și, uite-asa, am un omulet din lemn cu inima în brațe! Pare că nu știe ce vrea să facă cu ea. O fi grea, inima, de-a lăsat-o un pic din brațe?

Fără postament, omulețul e înalt de 16,5 cm. Postamentul e o bucată de polistiren învelită în hârtie de ambalaj. Postamentul e lung de 6 cm, lat de 4 cm și înalt de 1,5 cm. Deși pare că stă să cadă, omulețul e bine înfipt pe picioare - e lipit de postament cu silicon.

Inghetata din polistiren. TC3-07

Mesagera Clara, de la Provocări verzi, s-a oferit, bucuroasa, sa o însoțească pe Bobo la cofetărie, sa manance înghețată. Bobo ar fi putut merge și singura - are o vârstă foarte înaintată (pentru că este spiriduș) dar având aspect de copil mic ar fi întâmpinat anumite probleme. Bineînțeles că nu i-ar fi fost greu să rămână invizibilă și să mănânce pe saturate înghețată, dar tare-i mai place atenția oamenilor: "vaaai, ce copil drăgălaș!" - de-astea; dar îi place și ironia faptului: de-ar ști oamenii ce-i capabil să facă, atunci când e supărat, acest "copil drăgălaș" - sa te ții, furtuni, ploi torențiale...

In luna iulie, la Transformări creative 2024, materialul de folosit este polistirenul. Tema trei: înghețată. Ca de obicei, la mine idei puține (dar nu fixe!) 

Din marginea a ce a mai rămas dintr-un cofraj pentru oua am lucrat o mini cupa cu înghețată pentru păpușa (7 cm înălțime) numita (de mine) Bobo. 

Înghețata din cupa e din biluțe de polistiren - doua le-am vopsit, imaginandu-mi că e înghețată de fragi și fistic - ce e alb e vanilie (inclusiv "vârful" care-i moț pe înghețată, in sirop de menta. Ce gust o avea amestecul imaginat aici nu știu dacă vreau sa aflu - în combinația ingredientelor reale, se înțelege! 

Siropul e silicon verzui cu sclipici. Cupa e decorata cu silicon auriu.

Pregătisem și un "pad" pentru micuța cupa de înghețată - din confetti negre și aurii, dar când sa fac pozele... n-am mai găsit pad-ul.

Mi s-a părut cam prea mică aceasta cupă de 2,5 cm, înaltă de un cm, așa că din găoacea (nu tocmai întreaga) pe care o mai aveam am decupat cat să iasă un tort de înghețată (înalt de aproape 2 cm, cu diametrul la baza de 5 cm, cu tot cu bilutele care-l înconjoară). 

Cele trei conuri de sus sunt "cornete de înghețată" decorate cu fir de menta (și conurile și firul sunt polistiren). 

Pișcoturile de pe margine sunt carton galben și celelalte ornamente sunt făcute cu silicon roșu și albastru cu sclipici. Pe conurile din vârf e lipici galben si roz.

Platoul e din carton rosu ornat cu silicon albastru. Tortul a fost adus la masa într-o hârtie pentru brioșe. 

Sunt miniaturi, dar foarte potrivite pentru casa de păpuși pe care o am in plan. Până una, alta, pun caii înaintea căruței. 

Mesagera Clara și amazoana Aella

Jocul Provocări verzi 2024 este, în luna iulie, despre salvarea cărților ilustrate, a revistelor de colorat sau cu benzi desenate. Poate fi o tema sau pot fi patru teme - pot fi și mai multe dar de la cinci in sus postările vor fi înscrise, când începe luna august, în tabelul "Ați pierdut o provocare?"

Între cele trei reviste cu benzi desenate pe care m-am străduit să le cosmetizez (recondiționare nu poate fi numită opera mea) se află și revista Tarzan, în care sunt mai multe povestiri - in una dintre ele Tarzan este în Regatul amazoanelor.

La Provocări verzi, Salvam cărți, nu este numai despre a le recondiționa, ci și despre a "transpune în viața" un personaj sau mai multe; cel mai ușor a fost sa imbrac o păpușă in costum de amazoana. 

Potrivită perfect consider păpușa blondă cu parul vâlvoi primită de la Rux (gazda Provocări verzi) - am numit-o Aella după numele primei amazoane care, în mitologia greacă, l-a înfruntat pe Heracle când acesta era în căutarea cingătorii fermecate a uneia dintre reginele amazoanelor, Hippolyta. Aveau doua regine - una responsabila cu strategia de război, cealaltă cu organizarea internă.

Legenda spune că primele amazoane erau fiicele zeului Ares cu nimfa Armonia (în unele scrieri apare că mama lor ar fi fost zeița Afrodita) Ar fi apărut în Capadochia (Asia Mică) și s-au stabilit pe țărmurile raului Termodont. Au ajuns până în Sicilia; au luat parte și la războiul Troiei împotriva grecilor, pentru a o răzbuna pe regina lor, Pentensilea, ucisă de Ahile. Împotriva lor a luptat și Tezeu. Homer mai vorbește și de invadarea Liciei de către amazoane și înfrângerea lor de către Bellerofon. Se spune că amazoanele au atacat Atena de cinci ori. O victorie împotriva amazoanelor ajunsese să fie sărbătorită mai ceva decât o victorie împotriva persilor.

Despre amazoane s-a scris destul de mult, dar cercetătorii nu par a fi reușit să ridice vălul misterului. Relatări despre femei războinice există și în China, Africa de Vest și de Nord, dar nicăieri ca la greci.

Alții spun că amazoanele ar fi locuit într-un ținut din nordul Marii Negre (Pontul Euxin) și erau înrudite cu popoarele sciților și sarmaților, care în antichitate au ocupat și zone din actualul teritoriu al României. Sunt istorici care afirmă că ceea ce au scris Homer, Strabon, alții din antichitate despre amazoane are un sâmbure de adevăr, descoperiri arheologice relativ recente venind in sprijinul acestora.

Amazoana păpușă Aella e in curbura Munților Carpați de pe teritoriul României, dar nu e razboinica. Desigur, se poate apăra pe sine și pe alții dacă e cazul. 

Aella, cand s-a întâlnit cu Clara, a convins-o pe mesagera provocărilor verzi  sa i se alăture pentru a prezenta împreună câteva dintre creaturile preistorice.

Amazoanele luptau și călare și pe jos la fel de aprig, mânuiau bine arcul, ghioaga și alte arme (se zice că ele ar fi inventat toporul de război) și foloseau scutul.

Aella de acum are arc și săgeți. Arcul e lucrat dintr-o fâșie din aluminiu rămasă de la dozele folosite anul trecut în jocul Transformări creative. După ce am modelat arcul aproximativ ca în revista l-am învelit în folie de aluminiu, la mijloc am pus sârma aurie; coarda e din elastic rotund (am pe undeva și elastic mai subțire, dar nu l-am găsit - ar fi fost mai potrivit). Lungimea totală a arcului: 10 cm. Săgețile sunt scobitori date cu bronz, având la unul dintre capete plastic roșu "franjurat", prins de scobitoare cu banda adeziva roșie.

Costumul amazoanei e din material verde mătăsos, cu fire "ciufulite", iar protecțiile din zale sunt tăiate dintr-un cordon care s-a oxidat in unele locuri.

Protecțiile pentru picioare, încheietura mâinii și tolba pentru săgeți sunt din material ușor lucios care imita pielea de șarpe (material provenit de la o geanta prea tocita pe alocuri pentru a mai fi purtata ca atare).

Pe site-ul unui ziar am citit la un moment dat că amazoanele sunt femei războinice "sortite" să trăiască fără bărbați. M-a amuzat - semnatarul textului o fi dintre cei care cred că Pământul se învârte în jurul barbatului. Nu erau sortite, ci alegeau sa nu-și consume energia supunându-se bărbaților și culegând... fructe de mare 😏- reginele nu porunceau moartea pentru cele care voiau să trăiască alături de un bărbat (acestea urmau să trăiască în tribul din care făcea parte bărbatul). Au scris și istoricii antici unele chestii pe care cercetătorii mai recenti le considera cel puțin ilogice. Unii au scris că amazoanele plecau sa se împerecheze o data pe an cu bărbați din triburi vecine - poate... Doar că științific nu prea da rod (bogat) "procedeul". Unii au scris că răpeau bărbați pentru a se împerechea, și îi violau - in principiu, e posibilă violarea unui bărbat de către o femeie sau mai multe, dar... cam ilogic. Unii au scris că băieții care se nașteau erau uciși; alții au scris că erau trimiși la tata (ceea ce pare logic), iar alții au scris că erau crescuți în tribul amazoanelor și pregătiți pentru "treburi domestice" (puțin probabil să fi procedat astfel, dar... In fond, cine ar putea spune cu certitudine care e adevărul?) S-a mai scris despre amazoane că li se tăia/ardea sânul drept când erau foarte tinere pentru a mânui mai bine arcul! Asta numai dacă dețineau cunoștințe medicale avansate pentru că altfel tribul ar fi rămas repede fără amazoane. Campioanele la tir cu arcul nu par a fi deranjate de sâni. Istoricii aceștia antici ori erau misogini ori oamenii din acea vreme se temeau atât de tare de amazoane încât le descriau ca și cum ar fi fost monștri ori... voiau să taie elenul femeilor care îndrăzneau sa nu se supună bărbaților...

No! M-a luat valul amazoanelor mitologice și-am uitat de Clara și Aella. Deh. Îmi place mitul amazoanelor. Istoricii de azi presupun că femeile din tribul sciților luptau, aprig, alaturi de bărbați - adică, acestea ar fi fost faimoasele amazoane. Hm. Sunt unele voci care afirmă că într-o lume condusă de femei ar fi numai pace și armonie. Mă îndoiesc profund, dar fiecare e liber să creadă ce vrea. 😃

Calitatea slabă a fotografiilor făcute cu tableta va împiedica să vedeți că amazoana arata superb in costumul ei verde. Insist sa mă credeți pe cuvânt. 😊

Far maritim din polistiren. TC2-07

Nu sunt la mare și nici nu știu de când nu am mai văzut un far maritim in realitate... 

Farul din polistiren e lucrat pentru tema 2 din luna iulie - La indigo - în jocul Transformări creative 2024.

Farul maritim din imaginea de mai sus e lucrat dintr-o bucata de polistiren (perforata) dedicata unor piese, pentru protecție în timpul transportului. Bucata are 37 pe 27 cm și grosimea de 1,5 cm.

Am tăiat patru bucăți sub forma de trapez (mai mult sau mai puțin), cu baza de 10 cm (partea de sus: 3 cm) și înălțimea de 18 cm. Din față, farul e lat de 13 cm la baza, în partea de sus având 7,5 cm. S-a "mărit" farul când am asamblat bucățile tăiate în formă de (oarecum) trapez.

Aceste patru bucăți le-am lipit între ele cu banda adeziva transparenta (adezivul pe care îl am dizolva acest polistiren - dacă îl aplic direct). Pentru că era total inestetic am acoperit banda adeziva cu hârtie albă - arata ceva mai bine. 

Baza pe care am lipit farul e de 18/12 cm - o bucată de polistiren învelită în hârtie de ambalat care imita culoarea lemnului.

Balconul e tot din polistiren - mascat cu carton albastru (lung de 11,5 cm și lat de 4,5 cm). Gardul alb, decupat din carton, e înalt de 2,5 cm. "Căsuța" farului" e înaltă de 5 cm și are, vag, forma de trapez. Acoperișul e din carton albastru. Din carton galben sunt "geamurile" unde se presupune că e farul, dungile roșii sunt din carton, ușile sunt din carton negru. Aceste bucăți de carton sunt tăiate din ce a mai rămas de la alte proiecte.

"Scândura" cu sfoara de lângă plasa e hârtie maro împăturită de mai multe ori. Steaua de mare e hârtie maronie colorata cu creion portocaliu, peștele și pescărușul sunt din carton - imaginea pescărușului am copiat-o de pe internet cu foaie de calc pe ecranul tabletei și transferată pe carton cu indigo. 

Plasa neagra e detașată de pe o bluza care nu mai exista.

Cu baza cu tot, înălțimea acestui far maritim din polistiren este de 31 cm.

Dimensiunile amintite sunt numai ca "punct de orientare" - am măsurat cam cat am crezut că e suficient, nu am ales special dimensiunile, m-aș fi incurcat.

Cosmetizare reviste cu benzi desenate

In luna iulie o noua provocare de salvare cărți, reviste de colorat, de benzi desenate, cu ilustrații. 

Pentru jocul Provocări verzi 2024, iulie, am ales sa recondiționez cele câteva reviste cu benzi desenate pe care le mai am. Hm. Recondiționare e cam mult spus, dar mi-am dat seama de acest fapt când am început să lucrez... In poze se vede și mai puțin diferența dintre înainte și după, dar daca tot am scuturat revistele de praf le las "la lumina".

Clara, mesagera din acest an la Provocări verzi - Salvam cărti, se străduiește să prezinte cat mai bine cele trei reviste pe care m-am străduit să le recondiționez și am reușit doar sa le peticesc. Am scris cu verde despre cosmetizarea revistelor.

Lucrând la ele am derulat in minte firul unor amintiri frumoase! N-a fost rău deloc să-mi amintesc una, alta din anii copilăriei (unele amintiri nici nu știam că le mai am!)

Rahan, revista cu benzi desenate

Rahan e prima revista cu benzi desenate pe care am cumparat-o în anii de școală generală, din "banii de buzunar" (nu mai știu cât am dat pe ea, dar nu foarte mult). Am văzut-o în geamul chioșcului de ziare aflat în drumul meu spre școală, mi-a plăcut și am cumparat-o. Abia în clasa mi-am dat seama că e in limba franceza! In primul moment am fost dezamăgită, dar imediat mi-am zis că traducerea va fi o provocare! Doar, învătam limba franceza din clasa a doua! Zis și făcut! Am început traducerea (nu fix in ziua când am cumparat-o!) Unde nu mă descurcam cu dicționarul am rugat-o pe profa de franceză să mă ajute. A fost extrem de incantata că am aceasta activitate! Și-am tradus revista!

Peste timp, hârtiile îngălbenite, cu traducerea, le-am aruncat (știam franceza bine, nu mai aveam nevoie de traducerea scrisă). Acum mai știu doar sa citesc în limba franceza, și înțeleg mare parte din conversații in franceza, dar... mă dor mâinile când încerc să vorbesc in franceza (de scris... nu mai zic) 

Prea mult nu am reușit să o recondiționez. In primul rand am dezlipit banda adeziva maronie (folosita tot de mine, în lipsa de altceva și doar cu gândul să nu se rătăcească paginile desprinse). Dezlipirea s-a lăsat cu daune în plus.

Am colorat pe ici, colo, am șters urmele de creion de pe unele pagini, am îndreptat colturi ce pagini și am reparat, oarecum, cotorul.

Era o revistă bisemestriala; eu am numărul 27, cu mai multe povestiri (74 pagini are revista).

La mijlocul revistei sunt câteva pagini cu ilustrații in alb și negru, și câteva informații despre dinozauri și alte creaturi preistorice, dar și două pagini despre un joc: Kalaha, un joc cu bile pe care nu l-am jucat niciodată.

Mai apoi a început să apară revista în limba română, dar nu am mai cumpărat - îmi satisfacusem curiozitatea și am înțeles că nu mă atrag in mod deosebit benzile desenate. Era distribuită, în fanceza, prin ILEXIM Romania - din ce an, exact, e revista, nu știu (poate scria pe cotor, poate pe coperta ultima,  unde am citit care era firma din Ro, dar... nu se mai vede mare lucru în aceste zone).

Rahan este un personaj preistoric, cu o inteligență peste medie, și are o mulțime de aventuri. 

Cam atât despre Rahan.

Tarzan, revista cu benzi desenate

Și în această revistă sunt mai multe povestiri: aventuri ale lui Tarzan și ale fiului sau, Korak. Are 62 de pagini. La începutul fiecărui capitol se povestește, pe scurt, aventura.

Mare lucru nu am cosmetizat. Am lipit cele câteva pagini rupte, am șters unele urme de creion, am adăugat culoare pe ici, colo și am aranjat cotorul.

Din seria Abenteuer Comic, adusa din Germania (nici pentru aceasta nu știu anul). 

Nu m-am străduit să o traduc. Probabil, daca în clasa a doua rămânea limba germana ca a doua limbă străină, după engleza, as fi tradus textele. In trimestrul doi din clasa a doua s-a luat hotărârea să fie înlocuită limba germana cu limba franceza - a fost ceva, la acel moment, cu "prietenia dintre România și Franța" (cunoscut fiind faptul că până pe la inceputul secolului XX Romania era cunoscută ca fiind "tara francofonă" = intelectualii, cei mai mulți, își făcuseră studiile în Franța, aristocrația bâlbâia in franceza și alte cele). Noh! Am dat înapoi manualele de limba germană și am primit pentru limba franceza.

Revista i-a daruit-o mamei o colega săsoaică, în ideea că mai ușor învață copiii o limbă străină daca au astfel de reviste, cărticele. Sunt sigură că e adevarat, dar nu am citit revista, ci doar am rasfoit-o. De când am primit-o era recondiționată (acest număr al revistei a apărut în 1965, când nici în proiect nu eram), iar răsfoitul nostru n-a ajutat prea mult la conservare. Am și imprumutat-o, celor care știau limba germana (aveam mai mulți colegi/colege a căror limba maternă era germana). Datorita lor o mai "rupeam" în limba germana - acum știu și mai puțin decât atunci, dar suficient cat sa mă descurc (fără gageturi) într-o țară unde se vorbește germana.

In 15 martie 1931, în unele ziare americane a apărut prima pagina de benzi desenate color a lui Tarzan; cu alți desenatori, povestitori, au continuat să apară mai apoi (cu o pauza în 1940) benzi desenate cu Tarzan și mai apoi și cu fiul său - ca suplimente ale cotidianelor.

Având succes, revista a fost mai apoi tradusă în multe limbi (inclusiv în limba română, prin anii 1970).

Superman, revista cu benzi desenate

Nu am reușit mare lucru cu această revistă, dar am scăpat de banda adeziva maronie, am mai colorat pe unde s-a șters culoarea, am lipit câteva pagini care erau rupte, dar revista tot jerpelită pare (era și mai jerpelită).

Prea multe nu am de comentat în legătură cu această revistă (în limba germana). Cred că e un număr din 1978-1979. La mine a ajuns mai târziu, când eram prin clasa a VII (cred) și organizam - mult spus! - tombole "de grup"; eram un grup care aduceam fel de fel de mărunțișuri, cărți, reviste, vechituri și ori scriam biletele și dădeam număr de ordine obiectelor, trăgând cate un bilețel "din căciulă" mai apoi, ori făceam schimb de obiecte între noi, fiecare "plusând" daca ținea neapărat să aibă un anumit obiect. Sau... se negocia in afara jocului. Revista am obtinut-o simplu, trăgând un bilet din "căciulă". Era destul de jerpelită încă de atunci. Pe Superman îl vedeam atunci pentru prima dată și nu-mi spunea mare lucru - ba-mi zicea și in germana. La acel moment nu mă interesau super eroii și nici nu prea știam care-i treabă cu ei. Apoi... am văzut filmul Superman, la cinematograful Patria (mai apoi la toate cinematografele din oraș unde rula).

Mai târziu am aflat despre ceilalți super eroi: Bat Man, Iron Man, Wolverine s.a.m.d.. Nici atunci nu mă atrăgeau benzile desenate, și nici acum - acum, însă, îmi plac filmele, romanele etc. cu super eroi. Unele filme, cărți sunt bune, altele... 

Mini Azi, supliment de benzi desenate pentru copii

Acest supliment era la ziarul Azi, noiembrie 1997 - evident că nu cumpărăm așa ceva, dar aveam de la "retururi" unele suplimente. A fost primul și ultimul supliment pe care l-am avut. Poate rămâneam speriată daca răsfoiam aceasta "revista" în copilărie. 

Nu am avut ce cosmetiza - nici nu as fi făcut-o. Am avut această revistă pentru o lucrare, la școală (și n-am mai aruncat-o, fiind în "dosarul" acelei lucrări). O prezint (și) aici ca un exemplu "așa nu" - in opinia mea, desigur.

Este și o povestire despre cum e înșelat cumpărătorul unei mașini... 

Personajele sunt tare urate, din punctul meu de vedere, desenele povestirii "The Blues Rangers" (foto 3 și 4 in colaj) par a fi desenate in mare graba, pe un colt de masa la crâșmă. De logica textului nu mai zic. Probabil că unora le place. Mie nu - și am motivat.

Mai sunt și câteva povestiri, glume... Una dintre povești este o foarte slabă "reinterpretare" a unei povesti populare: Păcală vinde vaca unui copac (copacul îi "zice" lui Păcală că marți ii da banii).

In cazul unor reviste cu benzi desenate se vede că sunt muncite, gândite, cu respect pentru cititori, altele...

Un brad mic pentru decor. TC2-01

Bradul din fotografie este lucrat in luna ianuarie, spre sfârșit. Deși acces la computer, laptop etc. nu mai aveam de prin 18 ianuarie am continuat sa-mi fac temele, în cea mai mare parte.

E un tablou cu un brad mic pentru decor reprodus, cât am putut, după modelul prezentat la tema 2 din ianuarie - "la indigo" - in jocul Transformări creative 2024. Materia prima in ianuarie a fost hârtia de împachetat.

Triunghiul verde e decupat din punga folosită și pentru pantoful suport pentru șervețele. Bețișoarele pentru înghețată, biletele din polistiren, rămășițele de creion, paietele, bilutele din polistiren și cleștii din lemn sunt obiectele primite (între altele) într-un brad de Advent, de la Mihaela (gazda jocului), cu ocazia jocului Adventul Exploratorului Creativ de anul trecut (a fost primul brad de Advent pe care l-am avut). Cu excepția paietelor, ceea ce am folosit aici a mai fost folosit in alt proiect, tot pentru un brad, brad care nu mi-a plăcut deloc și l-am... reciclat. Acest brad îmi place. Mini tabloul e înalt de cca 18 cm și lat de cca 12 cm.

Steaua am desenat-o pe hârtie de împachetat, am accentuat razele cu creion (dermatograf) auriu, am montat și steluța argintie apoi am lipit "ansamblul" în vârful bradului.

Pe o bucată de carton rămasă de la puzzle am lipit "rame" din hârtie colorată, apoi am potrivit bradul in cadru.

Fiind restantă, aceasta postare o înscriu în tabelul suplimentar, deschis special pentru eventuale restante.

Un pantof barbatesc pe masa. TC4-01

In luna ianuarie, când sa mă dau rotunda că sunt creativa, poc! laptopul zice (în stilul lui) să-i dau pace! Și m-am ales c-o lungă ședere pe tușă. In 18 ianuarie (pe acolo, circa) priveam luuung, cu ochi triști, imagini înțepenite pe ecran. Ziceam c-o rezolv repede. Ahaaa! Atâta am ales până am cules... o tableta (un fel de telefon mare) Na, belea! Mi-a trebuit vreo luna să învăț să lucrez cu ea. Și, uite-asa, am fost restantă la jocuri câteva luni. Aceasta e o postare pentru luna ianuarie, tema 4 - Fii creativ! - in jocul Transformări creative 2024. Materialul primei luni din an: hârtie de împachetat. 

Am confecționat un pantof suport pentru șervețele. Mi s-a părut amuzantă ideea, li s-a părut și altora.

Văzut dintr-o parte:

Văzut din cealaltă parte:

Nuuuu, nu e mai puțin igienic decât oricare alt suport pentru șervețele. După ce am decupat forma de pantof și toate celelalte părți de care am avut nevoie - inclusiv cartonul pe care am lipit hârtia - am dichisit hârtia pe unde se stricase, am șters cu vata umezita in spirt, apoi le-am calcat, rand pe rand (cu fierul de calcat!) 😊 între două bucăți de pânză.

Toate aceste forme decupate de pe punga (era și o gheată pentru femei, dar deloc potrivită pentru ce voiam) le-am conturat pe carton și mai apoi le-am lipit. Am făcut talpa mai mult dreptunghiulara decât cum arată o talpa pentru că a fost mai ușor la lipit părțile între ele.

Pe toate margini!e pantofului suport pentru șervețele am pus silicon auriu cu sclipici, sa mascheze marginile inestetice. Ansamblul l-am lăcuit mai apoi cu lac transparent - suportul poate fi spălat, dar nu lăsat ud = șters imediat.

Pozele din colaj sunt făcute inițial cu telefonul, în ianuarie, și pozate pozele din telefon zilele trecute. Primele două poze sunt recente, făcute cu tableta.

Am lucrat și o pungă decorata cu bufnita, dar adaug in tabelul suplimentar și pantoful de așezat pe masa. E făcut din punga de hârtie în care au fost împachetate niste cizme. Hm. Dacă e punga... nu prea e hârtie de împachetat, dar se împachetează (se ambalează) lucruri și în pungi. Acum... îmi găseam argumente pentru folosirea pungilor de ambalat confecționate din hârtie.

Felicitare cu flori din polistiren. TC1-07

Își intră în drepturi luna lui Cuptor, luna iulie adică. Felicitarea cu flori din polistiren este cea pe care am realizat-o pentru tema unu din jocul la care am multe restante: Transformări creative 2024. Materialul de lucru în această luna iulie: polistiren. 

E o felicitare tip carte poștală, din carton portocaliu - nuanța de portocaliu cea mai apropiata realității acestei felicitări este cea din colaj, în tăviță din polistiren vernil folosita pentru tulpinile și frunzele celor trei flori confecționate din rămășițele unui cofraj de oua din care am tăiat anul trecut pentru același joc.

Am lipit polistirenul cu prenadez și, pe ici, colo, frunzele par... consumate de vreo vietate sau... afectate de capriciile naturii. Inițial am vrut sa fac o alta, folosind alt adeziv, dar m-am răzgândit; așa cum sunt frunzele, mai ales, arată că florile nu sunt tratate chimic. 😊 Oh, da! Felicitările ar trebui sa fie perfecte! Probabil cele realizate într-o tipografie, nu cele făcute de mână. Ce sa zic și eu, acuma? De fapt, chiar cred că micile imperfecțiuni in lucrurile realizate manual, care nu sunt lucrate in serie, au un farmec aparte. Oricum, mie-mi plac - nu degeaba, până în 1990, dădeam o căruță de bani pentru a cumpăra de la "Fondul plastic" - așa se numea magazinul unde își vindeau lucrarile artiștii plastici. Prin 1985 începusem să-mi fac singura una, alta, dar nu aveam material chiar pentru orice și nici nu mă pricepeam la orice.

Cândva în anii 1990 a fost desființat acest magazin - nu am idee daca, în timp, s-a mai deschis vreunul, dar daca nu, cred că ar fi o idee buna. Doar cred, pentru că având în vedere preturile nu prea sunt sigură că, lunar, încasările ar acoperi cheltuielile obligatorii: utilități, chirie, salarii etc..

Petalele sidefate ale florilor au și o "atingere" de bronz auriu; la fel și marginile felicitării. Sunt albe și sidefate in realitate - de petale zic - dar atâta pot eu, atâta poate aparatul.

Mă bucur că nu sunt restantă! Dar... sa nu zic de doua ori!

Cărți mici in raft mic. TC4-03,04

De data aceasta nu mai pot spune că sunt restantă, chiar daca sunt restantă, și mai aduc în tabelul suplimentar al jocului Transformări creative 2024 câteva obiecte. Daca tot sunt făcute... Drăguț ar fi fost sa le fi putut prezenta la timpul lor.

In fiecare luna sunt trei teme impuse și una la alegere, a patra: Fii creativ. 

Pentru luna martie materialele sunt: ziare, cărți, reviste - modificate, transformate etc. Anul trecut, în cadrul jocului de atunci, am făcut caseta dintr-o carte și am păstrat paginile scoase. Din acele pagini am meșterit trei cărți mici - la tema 4 din martie - pentru ce va fi cândva (cine știe când, dar am inceput!) o casa de păpuși. 

Bineînțeles că am început cu cărți și mobilier - n-as mai fi eu dacă n-aș pune căruța înaintea cailor. Oricum, bine și așa rău, având în vedere că am obiceiul sa lucrez după dispoziția de moment.

Cărticelele sunt înalte de 3 cm, groase de cca 0,5 cm și late de vreo 2 cm. Pot fi răsfoite/citite, dar - evident! - textul nu are sens.

In luna aprilie, materialele impuse au fost: ambalaje, cutii, carton. Ideea acestui raft mi-a venit de curând, văzând cărticelele.

L-am confecționat dintr-un pachet de "grisine care scot fum". Capacul pachetului e raftul de sus, unde am așezat doua vase din porțelan dintr-un set.

Ce țeapă am luat cu acest set de ceai! L-am comandat prin posta, la începutul anilor 1990. Apăruse moda cu acele cataloage pe care le găseai în cutia poștală. Și, răsfoind unul, mi-am oprit atenția pe setul in cauza. Nu erau scrise dimensiunile, dar poza era mare, obiectele păreau a fi numai bune pentru ceai (aveam de gând să-l folosesc pentru cafea - la noi nu prea se bea ceai). Prețul a fost mare - nu mai știu decât că a fost mare, nu și cât de mare! Până să-l comand am ezitat, spunandu-mi că la prețul acela as putea cumpăra unul cu șase cesti, nu cu doua. Nepragmatismul meu a învins, am completat talonul și l-am trimis. Pachetul a sosit destul de repede - de fapt, era un pachețel. "Sigur s-a încurcat comanda", mi-am zis, pentru că o mai pățisem (cel mai des in cazul cărților). Când am desfăcut cutiuța și-am văzut miniaturile mi-au ieșit ochii ca la melc! Am înghițit gălușca! N-aș fi inghitit-o, poate, dar revenind la revista am descoperit unde erau trecute dimensiunile: într-un dreptunghi galben, la margine de pagina, unde erau trecute și dimensiunile altor obiecte prezentate. Una peste alta, sunt drăgălașe - numai bune pentru o casa de păpuși.

Ursulețul este unul dintre mărțișoarele primite de la Rux, confecționat din sârma roz/mov pufoasa.

Casa de păpuși in proiect

Am tot amintit casa de păpuși. De la Rux am primit mai multe daruri, și premii, de la Provocări verzi. Între acestea, o carte cu diferite case de păpuși de construit, de mobilier și alte cele pentru păpuși. E o carte cu indicații și idei pentru o casa de păpuși cu cele necesare.

Am ales "stilul" casei, dar va fi o combinație, în fapt, pentru că am ales ce mi s-a părut mai simplu. Am și pregătit o cutie, pentru casa și am început să configurez încăperile. 

Ce ușor părea de făcut! Doar părea! Voi avansa, dar încetișor. Între timp adun diverse cutii care vor deveni mobilier in viitoarea casa. Dintre acestea, una de creveți am "decupat-o" pentru a fi dulap. 

N-am avansat nici cu dulapul, și-am făcu raftul de mai sus. Cu mobilierul - inclusiv pentru gradina - stau destul de bine pentru că unele sunt deja lucrate (tot cu ocazia jocurilor, cele mai multe) și unele se vor potrivi bine in noua casa.