Pentru săptămâna Școala altfel câteva vietăți din pădure, asistate de Clara, mesagera Provocări verzi 2024, s-au întâlnit pentru a se pregăti in eventualitatea că vor veni copiii să afle despre câte un Spirit al pădurii. Profesorul Vulpe a luat cuvântul și cei prezenți îl ascultă cu mult interes nu doar pentru că, în comparație cu ei, este impunător, având înălțimea de circa 23 de centimetri din vârful urechilor până la bază și de circa 28 de centimetri din vârful trufei în vârful cozii.
Vulpea arctică - sau vulpea polară, cum mai e cunoscută - e un animal nomad care se mută din loc in loc in căutarea hranei; cei care s-au prezentat la întâlnire știu asta și au profitat să îl asculte pe domnul Vulpe, pentru că repede va pleca mai departe. Copiii ar trebui să se grăbească. Au avut baftă că nu e vară - Profu Vulpe ar fi fost cu grupul de câțiva masculi și câteva femele care își duc puii, nu ar fi avut timp de prelegeri. Iar pe timpul iernii, pentru a se proteja de frig, se ascunde în grote, se ghemuiește în zăpadă sau își folosește coada stufoasă ca pe o păturică (în Arctica temperaturile pot coborî până la -50 și chiar la -80 de grade Celsius) deci nu i-ar fi fost gândul la conferințe. Blana vulpii polare e mai călduroasă decât a oricărei alte vulpi. Acest animal din familia canide e ajutat, pentru a nu muri de frig, nu doar de blană ci și de arterele și venele din membre, care sunt amplasate foarte aproape unele de celelalte - fapt care favorizează un proces care contribuie la pierderi minime de căldură prin lăbuțe.
Le explică domnul Vulpe că blana sa albă, uneori cu irizații albăstrui, lungă și deasă iarna, îi ajută - pe el și pe semenii săi - nu doar să se încălzească, ci și să se camufleze când vânează sau pentru a se apăra de prădători precum (în special) ursul polar - la a cărui imagine Vulpița a deschis atlasul, înfiorându-l puțin pe Profu Vulpe - dar și jderul, vulturul de aur, lupul polar, bufnița polară - aceștia din urmă atacând in special puii de vulpe. Ursul grizzly e, și el, o amenințare pentru vulpile polare; la fel, vulpile roșii, mai mari și mai agresive, care - de mai multi ani - a început să pătrundă în habitatul arctic tradițional al vulpii polare.
De data aceasta, Vulpița a fost cea care a înghițit în sec, oarecum rușinată, pentru că ea e descendentă din vulpile roșii, dar nu-și amintește ca cineva din familia ei să fi pășit pe teritoriul vulpilor polare. Dar, ceea ce nu-și amintește nu e obligatoriu să nu se fi întâmplat.
Nu în ultimul rând, dușman al vulpilor polare este omul, care le vânează pentru blana lor, în special (în prezent mai puțin decât în trecut); și lupta nu e deloc cinstită când e vorba despre om contra oricărei alte vietăți de pe Terra. O altă cauză a ratei crescute de mortalitate este lipsa hranei din timpul iernii. Poate de aceea - se gândea Vulpița - vulpea polară poate face, în medie, 5-8 pui, dar și 10 pui (uneori chiar și 20)...
Profu Vulpe destăinuie audienței că blana vulpilor polare își schimbă coloritul și desimea la sosirea verii; în special zona membrelor posterioare, a spatelui și a cozii devine mai închisă la culoare - maro spre negru - fapt care le permite să se camufleze când vânează. Este singura specie de vulpe care își schimbă culoarea.
Când veni vorba despre vânătoare domnul Vulpe a avut o scurtă ezitare, dar educația e educație și firea este fire, așa că le-a spus celor prezenți cam care este hrana vulpilor polare. Sunt omnivore și, în general, se hrănesc cu iepuri polari, pești, șoareci, veverițe; vara, mai ales, se hrănesc cu fructe de pădure și insecte. În timpul iernii, dacă nu pot vâna, se mulțumesc cu resturile lăsate de lupi sau de urșii polari (chiar dacă aceștia se hrănesc și cu vulpi polare!) Indivizii care trăiesc în zona de coastă mănâncă ouăle păsărilor marine și chiar puii. E prevăzătoare vulpea polară: vara și toamna sapă găuri in permafrost pentru a depozita hrană; dar hrana e depozitată și în vizuinile lor, să aibă rezerve pentru iarnă, când greu găsește hrană.
Auzul și mirosul îi sunt extrem de bine dezvoltate - poate detecta prada mișcându-se sub stratul gros de zăpadă și știe exact unde se află aceasta și o capturează fără greș.
Vulpea polară trăiește de regulă în emisfera nordică, la nord de cercul polar (Scandinavia, Islanda, Rusia de Nord, Canada de Nord, Alaska, Groenlanda s.a.), habitatul lor fiind în zonele de tundră; pot fi văzute și pe gheața Oceanului Arctic (știu să alunece pe gheață). Se presupune că pot parcurge distanțe de peste 2000 de kilometri. Astfel, nu se miră nimeni că Profesorul Vulpe a ajuns până aici.
Trăiește 3-4 ani în sălbăticie, dar poate atinge și vârste mai înaintate (14-16 ani) în captivitate.
Profesorul Vulpe confecționat din hârtie albă și-a întrerupt prelegerea pentru că a auzit în depărtare glasuri de copii - va relua pentru ei unele informații, dar le va vorbi și despre cum vulpea polară își crește puii.
Vă spun eu despre Proful Vulpe că are pe vârful cozii și al urechilor hârtie dintr-un plic de la facturi (partea interioară, care e ușor gri). Părțile pliabile pot fi mișcate - altfel spus, Profu Vulpe nu e tocmai înțepenit. I-am făcut agățătoare din ața folosită să prind la mijloc rozeta care formează capul - și l-am agățat pe ramura unui trandafir japonez din bucătărie (în timpul iernii), unde sper să trăiască mult timp. Părțile care alcătuiesc pe Profu Vulpe sunt asamblate cu ajutorul pistolului cu silicon.
Indicațiile pentru confecționare sunt pe YT. Am postat link-ul inactiv, deci ar fi necesară copierea lui de aici și lipirea in bara motorului de căutare.
https://m.youtube.com/watch?v=-cgXTAOcY0Q&pp=ygUVSG93IHRvIG1hZGUgYSBmb3ggZGl5
Notă. Poza de grup e făcută de ursul brun, spre seară, când era în trecere pe acolo. Se grăbea să ajungă în adâncul pădurii, dar i-a ajutat cu o poză făcută în fugă. 😊
.jpg)
