Cățelușul cu buline. PV

Să ai și un prieten cățeluș e și bine și frumos, mai ales dacă-i unul jucăuș și plin de energie și tu nu ești genul sedentar - un dalmațian, de exemplu, care are nevoie de multă mișcare. Un câine din rasa Dalmațian te ține in priză mai tot timpul, pentru că e foarte vioi. Sunt câini mari (un pic și ceva peste 50 de centimetri înălțime și circa 30 kg greutate), dar intră in categoria câinilor de talie medie. Se adaptează ușor în variate condiții, și nu sunt pretențioși. Un astfel de câine nu acceptă imediat străinii, dar se decide repede ce persoane îi plac (și-și arată din plin simpatia, când e cazul), și are o memorie extraordinară: recunoaște chiar și după mai mulți ani o persoană (plăcută sau antipatică). 

Unii afirmă că dalmațienii și-ar avea originea în Egiptul antic - îmi place ideea.

Ce m-a luat cu Dalmațienii?! Tema 20 (săptămâna 13 - 19 octombrie), Salvam păpuși III, jocul Provocări verzi: un prieten - cățelușul adoptat. 

Clara, mesagera, e  foarte încântată, chiar dacă Dalmațianul nu e chiar... Dalmațian. 

Vorba 'ceea: nu tot ce-i alb cu buline negre e dalmațian. Știți că puii dalmațieni sunt albi, fără buline (negre sau maronii)? Altfel spus, cățelușul adoptat nu e pui. Și nu-i nici dalmațian pur, desigur. Unii mi-au zis că e metis de dalmațian cu... Mops (cunoscut și ca Pug). Acum, ce să zic...? Pare că așa ar fi. Înălțimea lui, circa 40 cm. E ușor ca o perniță umplută cu puf.

Îl prezint abia acum pentru că procesul de adopție a durat cam mult, din mai multe motive. Ideea dalmațianului a venit căutând ceva material potrivit - nu voiam o miniatură de data aceasta. Am văzut materialul bejuliu cu buline aproape negre (de la o fustă pe care o desfăcusem cu ani în urmă să-i modific - a doua oară - modelul). Imediat mi-a venit ideea cu dalmațianul și ocazia de a repeta, pentru cine, încă, nu știe: dalmațianul, câine prostănac e doar legendă! E un câine greu de strunit, de educat, mai ales în primii doi ani de viață, când este extra zvăpăiat și pus pe șotii - dar e un câine inteligent (și foarte încăpățânat, în sensul de personalitate puternică, nu în sensul de prostie). Practic, nu cred că există câini tâmpiți. 

Revin la cățelușul cu buline. Tiparele pentru cap, corp, coadă, lăbuțe sunt din capul meu - fără să măsor, fără să mă inspir (ceea ce se vede!) Am vrut să mă inspir, dar prea era complicat... așa că am simplificat.

După ce am decupat materialul m-am apucat de cusut - manual! - în timp ce ascultam gargara unei politiciene. Am avut nevoie de gargara a trei politicieni, in zile diferite ascultați, până am terminat cățelușul cu buline.

Cu boticul nu m-am descurcat și am ales să-l las plat - ceea ce-l cam face să pară Mops. Zilele trecute am văzut la Rux (gazda Provocări verzi) pe Pupo, cățelușul cu pete colorate, și mi-a venit ideea cum să-i fac boticul: confecționam o bilă din material alb, umplută cu vată, și o atașam la cap, apoi coseam nasturele negru (trufa). Incredibil! Câte obiecții, împotriviri am întâmpinat! Așa că l-am lăsat... dalmațian-mops cu buline (sau ce-o fi el!) Și, uite-așa, am mai întârziat o săptămână! 

Ce să mai zic! Firea lui de dalmațian l-a ajutat sa se acomodeze repede și, se pare, cei care l-au văzut l-au plăcut cu adevărat, dacă nu m-au lăsat să-l modific. E frumos de urât ce e - dacă e să-i cred; și de ce n-aș face-o?! Are corpul ușor cam mărișor in raport cu lăbuțele și capul. Corpul e mai deschis la culoare pentru că l-am umplut cu un scul de ață din bumbac alb; lăbuțele și coada sunt umplute cu melana; capul e o nuanță mai închisă pentru că e umplut cu fire de lână gri - un scul mic cu fire foarte încurcate. Ochii sunt din plastic, limba din fetru, petele de pe urechi sunt din catifea neagra. Zgarda e din piele neagră și are atașat un medalion (fost mărțișor) cu prima litera a prenumelui: D, de la... Dian! Așa l-au numit, deși habar n-au dacă e un el sau o ea! Nu contează - așa-i rămâne numele. 😃

E un cățeluș moale la atingere, maleabil. Când îl scutur dă din coadă, din urechi și din lăbuțe! 

Și câinele dalmațian, și mopsul, sunt câini puternici și atașați de cei care-i adoptă. Pe Dian nu l-am testat încă privind atașamentul, dar nu e puternic. De fapt, pare că testul atașamentului a fost făcut! E atașat de Clara!

Fără legătură

Căutând o ghindă, din numai două pe care le aveam am rătăcit una, care a căzut de pe masă... undeva! Am o mulțime cutii în zonă, cu fel și fel prin ele - am făcut ordine în cutii, printre dosarele și cursurile din alta... M-am uitat pe sub mobilier, dar n-am găsit ghinda; în schimb, am găsit brelocul dalmațian din cauciuc pe care-l rătăcisem cu mulți ani în urmă - era căzut după o bibliotecă scundă, între țevile de apă care fac legătura cu centrala de apartament. 

L-am scos greu, și-i murdărici! L-am spălat, dar tot bejuliu a rămas. E un pic mai mare decât un sâmbure de caisă.

Nu e chiar așa maroniu ca în poze - cauza e lumina becurilor sub care am fotografiat.

Pentru fi povestea totala: acum nu găsesc dalmațianul mărțișor! Știu că e pus bine, dar nu știu unde. Poate, căutând mărțișorul voi găsi ghinda... Bine și așa rău.

Cerbul de aur din bronz. PV

Anul acesta, în luna martie, s-au împlinit 56 de ani de la prima ediție a festivalului internațional de muzică ușoară Cerbul de Aur. Îmi propusesem să marchez ziua de 5 martie - am și o ciornă - dar așa a fost să fie încât în martie încă învățam să mă descurc cu tableta pentru a posta pe blog, pentru a lăsa mesaje pe blogurile preferate. 

Când am văzut la Rux, în cadrul jocului Provocări verzi, că tema 21 la Salvăm păpuși este Profesor Spirit al pădurii: Cerbul m-am bucurat, apoi m-am pleoștit: cum, din ce să fac un cerb cât mai reușit pentru a se potrivi amintirea acestui festival? Și-am lăsat rotițele să meargă. 

Zilele trecute mi-am amintit că am prin casă doi cerbi din bronz, machete cumpărate de părinți - au fost doar la prima ediție a festivalului. Festivalul a avut loc in sala Teatrului Dramatic (Teatrul Sică Alexandrescu, azi). Machetele nu sunt sigură din ce an sunt - au fost doar patru ediții ale festivalului in vremea comuniștilor (1968-1971). Mama nu-și amintește anii in care au fost achiziționați, iar Clarei pare să nu-i pese câți ani au cerbii de aur din bronz alături de care am rugat-o să se lase fotografiată. Clara se aștepta să afle despre cerbul-cerb, stăpânul pădurilor, care ferește celelalte animale de rău, dar le-a acceptat cerbilor orgoliul și a ascultat ce i-au spus ei, ca trofee pentru virtuoși ai muzicii ușoare.

Din păcate, lui Ceaușescu nu i-a mai convenit existența festivalului așa că l-a interzis. Festivalul a fost reluat în 1992, fiind organizat în Piața Sfatului. A fost organizat până în 1997 inclusiv, și iar a fost oprit - cică, lipsă de bani, punerea în pericol a clădirilor istorice din zonă... Din 2001 până în 2005 s-a organizat din nou, apoi iar pauză, doi ani (2006 și 2007). În 2008 au fost marcați 40 de ani de la prima ediție, iar după 2009 iar pauză. În 2018 a fost organizat pentru a fi marcați 50 de ani de la prima ediție (1968) și o sută de ani de la Marea Unire (1918). In 2019 a fost, deocamdată, ultima ediție. În 2020 nu s-a ținut din cauză de pandemie, iar în anii următori... din lipsă de bani, presupun, dar și lipsă de interes oficial. 

Practic, ceea ce am făcut e recondiționare, și aș numi-o recuperare. Cerbii de aur din bronz erau pitiți într-o cutie, prăfuiți și jerpeliți - cel cu stativ arăta chiar rău și mirosea a oxidat (știu că bronzul nu oxidează, dar cam așa era mirosul). Inițial, amândoi au fost auriți - pe cel mic se mai vedea puțin auriul, pe cel mare ceva mai mult.

Cerbul mare, cu stativ cu tot, e înalt de 19 cm - până în vârful cornului din dreapta (privind imaginea); până în vârful cornului din stânga sunt 18 cm. Distanța dintre coarne este de 13,5 cm. Înălțimea stativului e de 4,5 cm.

La acesta a fost ceva mai mult de lucru, pentru că era mai neîngrijit. Am curățat excesul de ceea ce părea lac uscat și înnegrit, am șlefuit cerbul și stativul (era maro și devenise tare inestetic prin trecerea timpului), i-am fixat cu un șurub lung picioarele din spate și l-am vopsit cu bronz auriu, în strat subțire. Original nu era chiar așa de auriu (nici acesta și nici cel mic). Aș fi putut păstra patina vremii, dar nu am vrut - am vrut să fie strălucitori. Notă: înainte de recondiționare nu era chiar așa de maroniu ca în poză - din cauza luminii artificiale a ieșit în halul acesta (am încercat în mai multe locuri să-l fotografiez, din mai multe unghiuri, dar degeaba).

Cerbul mic s-a păstrat mai bine, și nu-mi amintesc să fi avut stativ. Pe acesta doar l-am spălat și l-am vopsit cu bronz. Înălțimea e de 10,5 cm până în vârful ambelor coarne. Distanța dintre coarne e de 11 cm.

Chiar dacă lucrurile vechi își pierd din valoare când nu sunt recondiționate ca la carte, nu se pune problema la aceste machete ale trofeului Cerbul de Aur. Așa că am două strălucitoare machete! 

A! La prima ediție, festivalul s-a numit Festivalul Internațional de Muzică Ușoară Brasov-România, Cerbul de Aur fiind trofeul. S-a propus ca nume, întâi, Cocoșul de Munte. În 1969, Octavian Paler, directorul Televiziunii atunci, a venit cu ideea de a fi numit Cerbul de Aur, și așa a rămas (curând după aceea, Paler a făcut o remarcă nepotrivită în fața dictatorului și a fost dat afară).

Despre ce ar fi putut vorbi doi mândri cerbi auriți dacă nu despre ei? 😊

Ca simbol, cerbul este unul universal pozitiv, simbol al vieții, înțelepciunii și virilității. Poate fi asociat Arborelui Vieții și crucii datorită coarnelor sale ramificate - prin forma și mărimea lor pot fi asemănate cu razele soarelui. Mai simbolizează puritatea, solitudinea. Face legătura între om și divinitate. Prin faptul că își reînnoiește coarnele anual e considerat și simbol al regenerării, renașterii. La buddhisti, cerbul auriu reprezintă știința. 

Băncuța și buturuga. Salvam păpuși III

La o margine de sat o pădure s-a-nălțat; prea mult nu mai e din ea, dar ceva-ceva tot a mai rămas. Un primar, gospodar, o băncuță a montat. Mintea-n cap i-o fi fost, oare, când băncuța a comandat? Cine stă la lizieră să citească un ziar? Omu' harnic, pe-nserat, se retrage la odihnă, nu străbate satu-ntreg ca să stea pe banca mică. Lupul, ursul sau vreo vulpe nici atât nu stau pe bancă - prea sunt ocupate ele cu hrana de zile negre.

Lângă bancă, un copac de curând e retezat. Mult s-a frământat pădurea pentru un vechi prieten plecat, dar ce-a rămas din copac - doar o buturugă - are chef de flecăreală. O clipă gura nu-i tace, simțindu-se perfect bine pe covorul format din frunzele uscate! Aproape toți s-au săturat, și de ironii, și de optimism și alte prostii. Trei pomișori catifelați și ciufuliți privesc mirați la băncuța argintată.

O fată brunetă, cu ochi mari de căprioară, stă pitită și ascultă amuzată dialogul nou pornit cu băncuța argintată. Pomișorii par, și ei, destul de interesați.

- Tu, băncuță argintată, cum ai apărut aici? Că eu știu - chiar foarte bine! - că-n pădurea cea frumoasă fier nu crește, și nici plastic.

- Nu sunt fier, sunt aluminiu, și-s făcută pe bani grei pentru a fi inutilă. Nimeni nu mă bagă-n seamă! Mă simt singură și-s tristă. Mi s-a spus că voi avea parte de îndrăgostiți visători, de oameni care vor ședea aici și gânduri își vor împărtăși, visurilor glas vor da... Numai ploaia, însă, și zăpada, nu zic nu, mă mai învăluie cu atenția lor. Frunzele care tot cad, mă acoperă un timp, dar nici ele mult nu stau pentru că vântul le împrăștie mereu...

- Cum?! buturuga întrerupe litania băncuței. Și nu ești fericită când ai parte de atâta atenție?! Vrei să-mi spui că nicio pasăre nu a poposit la tine? Apa care se strânge în curbura ta e numai bună pentru păsări, potolindu-le setea! In mod sigur, vreo rozătoare te-a vizitat și ea. Uite! Eu văd și furnici lângă picioarele tale! Se simt bine aici, altfel ar pleca! Apoi, iedera cea lungă începe să se întindă către tine... Vei fi verde ca și ea!

- Da! E cum zici, în mare parte, dar pe oameni îi aștept... Despre ei mi s-a vorbit tare frumos!

- Ai tu grijă ce-ți dorești! Oameni! exclamă buturuga, cu multă ironie. Te uită bine la mine! Ce am fost și ce-am ajuns! Oamenii te vor răni! Își vor scrijeli numele in aluminiul tău, te vor turti, ba chiar te-ar putea răpi pentru a te topi! Lasă iedera să vină, să te îmbrace cum știe ea, și-atunci va părea că aici te-ai născut și tu!

Buturuga zice bine: de ce să tânjească după oameni când vietățile din pădure sunt așa de aproape? Băncuța a început să zâmbească, privind în jurul ei, simțind in inima-i de aluminiu că acolo-i locul ei. Buturuga, care până mai ieri era falnic pom, a ajuns un ciot vorbăreț și optimist, ca și cum nimic rău nu i s-a întâmplat.

Nici bine nu și-a deschis băncuța inima către pădure c-au și apărut - ca prin magie! - o Vulpiță și un gnom. De acum, niciodată nu se va mai plânge de singurătate. Pădurea a înfiat-o.

Povestea se va sfârși numai atunci când buturuga și băncuța - prietene bune de acum - nu vor mai fi.

Cum au luat naștere băncuța și buturuga scrie in continuare, fără a fi, neapărat, parte din povestea scrisă pentru Școala din Pădure: Băncuța și Buturuga, în jocul Salvam păpuși III, la Provocări verzi.

Băncuța din carton 

e făcută dintr-o jumătate de tub din carton de la prosoape de hârtie (din cealaltă jumătate e confecționată buturuga).

Am tăiat tubul în două, pe lungime - dintr-o bucată e spătarul băncii, din cealaltă e partea pe care se șede. Bucățile sunt capsate. Picioarele băncii sunt tăiate dintr-un tub de carton de la folie alimentara - le-am lipit cu silicon. Băncuța are ochi din plastic și gură din hârtie vopsită cu ojă. Totul e vopsit cu bronz - nu prea a prins bine bronzul pe carton. Iarba din decor e hârtie creponată verde.

Buturuga din carton

- după ce am decupat o parte imaginând rădăcinile am îmbrăcat tubul in șervețel alb, folosind aracet pentru lipire. Culorile sunt tempera. Cilindrul astfel modelat e acoperit cu o bulină din hârtie maro folosită la suportul in formă de pantof. 

Buturuga are ochi verzi, din plastic, și gură din hârtie vopsită cu ojă. Lângă una dintre rădăcini e lipit un mărțișor metalic cu ciupercuțe.

Pomișorii din ață și material plușat sunt cei din pădurea lui Lorax - cel cu ochi îmbrăca un pix, dar e mai in elementul lui aici.

Între ramurile unuia dintre pomișori își face de lucru un fluturaș- gălbui, mărțișor fiind în altă viață.

Ansamblul e fixat cu silicon pe o bucată de carton de la o cutie de bomboane; cartonul e învelit în hârtie de la un pachet primit și pe el am lipit frunze presate. Din unele am tăiat câte puțin pentru micile tablouri cu vietăți imaginate din frunze.

Am adăugat o floricică galbenă (dintr-un mărțișor) și trei pietricele - se observă în primele două poze.

Profu Bufniță. Salvam păpuși III

În pădurea cu alune... Stop! Care pădure, care alune? Despre foste păduri le vorbește Profu Bufniță celor interesați, în cadrul conferinței Spirit al pădurii: Profesor Bufniță organizată de organizația non-profit Provocări verzi in luna septembrie.

Culmea! Aproape e o regulă: cei interesați sunt, în general, cei care știu despre pericolele la care sunt expuși toți oamenii pentru că unii dintre ei - nu foarte mulți, dar lacomi - nu țin cont de nimic pentru a-și satisface pofta de profit. Unii oameni fac greșeala de a susține că oamenii distrug Planeta, distrug Natura... Nu. Profu Bufniță e radical: oamenii se distrug doar pe ei. 

Planeta are un ciclu de viață, ca toate corpurile cerești, iar natura... Natura se descurcă foarte bine fără oameni. Oamenii, însă, nu se descurcă fără natură. Pentru a se apăra, Natura exagerează uneori și se eliberează de oameni și construcții. Ca-n bancul acela vechi: Luna îl vede pe Pământ tare supărat. Ce-i cu tine Pământ? De ce ești supărat? Am oameni, zice Pământul. Fii liniștit! râde Luna. Am avut și eu; trece!

In timp ce Profu Bufniță se ia în serios, strecurând in discurs câte o glumă, să nu caște asistența de plictiseală, bebe Bufniță începe să se foiască în brațele Clarei, mesagera provocărilor verzi 2024. 

Prea multă răbdare n-are, ca toți cei mici, care cred că le știu pe toate. Poate chiar le știu, când vin pe lume, dar le uită luându-se cu joaca, mai apoi cu școala. Nu toți au parte de un profesor Bufniță, care nu se pierde în amănunte neesențiale. Bebe Bufniță nu e foarte conștient de eul său - sau e chiar foarte conștient și de aceea nu are răbdare să asculte ceea ce știe deja. 

Profu Bufniță anunță o scurtă pauză. In partea a doua a conferinței se va prezenta pe sine și va prezenta pe bebe Bufniță. N-a început cu o autoprezentare deoarece, în principiu, toți îl cunosc și își pot da seama ce și cum.

Modest din fire, Profu Bufniță a solicitat povestitorului să-l prezinte. Așadar, vă pot spune nu prea multe - amănunte ar fi în curriculum vitae aflat la adresa de mai jos: 

https://m.youtube.com/watch?v=EobImOBftpY&pp=ygULT3dsIHBvbSBwb20%3D

In principal, sunt 14 mici pompoane lipite pe ambele părți ale unui rotund din carton cu diametrul de 5,5 cm.

Bebe Bufniță e așa un neastâmpărat aiurit încât cred că nu-i pasă dacă e prezentat sau ba... Ooo! Îmi șoptește Profu Bufniță că bebe este foarte conștient de propria-i valoare și nu îl interesează celebritatea, nu-i pasă ce cred, ce știu alții despre el. 

Hm. Ce să zic?! Poate că ar trebui să-i pese măcar ce știu alții despre el. Ce-i adevărat, ce nu și tot așa. Susțin că e adevărat faptul că e plămădit după rețeta aflată la adresa: https://m.youtube.com/watch?v=-9owMCL4skM&pp=ygULT3dsIHBvbSBwb20%3D

Modul de făurire și ingredientele diferă, totuși. Bebe Bufniță are capul și corpul modelate cu ustensila de făcut pompoane primită de povestitor de la Rux, gazda jocului Provocări verzi.

La sfârșitul conferinței, Clara a plecat spre casă ducând cu ea pe bebe Bufniță și pe Profu Bufniță.

Amândoi foarte mirați că au fost imobilizați.

Pregătiri de vacanta. Salvam papusi

O alta restanță recuperata, la Provocări verzi 2024.

Tema 12 la Salvam păpuși III (cândva în luna mai) este Pregătiri de vacanta. 

Am scris și cu alta ocazie: m-am încurcat în teme! De data aceasta mă bucur că postez in tabel separat deoarece uitasem că la această temă e despre o geanta, valiza, rucsac etc. Când am căutat link-urile mi-am dat seama. Costumul era făcut, accesoriile și pozele la fel, textul scris. Am vrut să renunț la înscriere când... am văzut galben în fața ochilor: plasa în care e mingea! Sigur că nu e tocmai cerința temei, dar daca tot am ajuns până aici... Mara s-a pregatit de vacanta cu o plasa pentru minge (sau o minge in plasa). Apoi, in plasa aceea poate transporta și prosopul. Scuze, Rux! 

Am pregatit-o de vacanta pe Mara, o prietena a Clarei (mesagera Provocărilor verzi din acest an). De fapt, așa cum o prezint aici e deja in vacanta Mara. Sau... își proba diverse ținute, în luna mai.

Din căptușeala unor mănuși de piele i-am lucrat un sutien și-o fusta de plaja. Culoarea reală e mov, așa cum se vede in prima poza (mare aiureala pozele mele)

Am incercat un halat cu franjuri, dar nu-mi placea cum arată; am incercat o fusta încrețită, dar nici așa nu mi-a plăcut, așa că am rămas la ce se vede. Se poate spune că e cam gros materialul... 

Dintr-un cordon metalic, auriu cândva, am desprins lănțișorul de prindere și acum are Mara cordon.

Dintr-o șosetă flaușata desperecheată are prosop de plaja și dintr-o bucata de plasa de la fructe are o plasa în care își transporta mingea de plaja. Am tăiat o bucată din plasa, am făcut un nod la baza, am lipit marginile și la gura i-am pus "șnur" din același material.

Și-a dat întâlnire cu Clara, pe plaja. Clara a renunțat la cizme, vesta și pălărie pentru a nu ieși în evidență și mai mult printre păpușile golașe de pe plaja; acestea nu se vad, dar... ar trebui sa fie pe acolo. Sau... "fetele" s-au pregătit să plece seara, la vreo terasa, și m-au indus in eroare. Ar fi trebuit să-mi spună! Le-as fi cusut ceva mai... de seara! Treaba lor.

Așa cum sunt îmbrăcate, nici Mara, nici Clara, nu prea se pot juca cu mingea. Dar o au! E important. 

Fiind tema restantă postarea e înscrisă în tabelul Ați pierdut o provocare (2024)

Pentru că în luna februarie, la jocul Transformări creative 2024, tema 3 a fost "outfit" înscriu aceasta postare și în tabelul suplimentar al acestui joc; tabel pregătit special pentru eventuale "restante".

Papusa cu haine din piele

Îmi place să cred despre mine ca îmi doresc un mediu înconjurător curat, dar nu pot deveni habotnică. Adică, sa nu mai mâncăm carne pentru că animalele dăunează... pășunilor, pânzei de apa freatică etc., agricultura dauneaza etc. și crescând mai puține animale, având mai puține terenuri cultivate și pășuni vor fi spatii vaste unde vor creste eoliene și vor paste diverse panouri solare care vor oferi "energie regenerabila" - electricitate. Nu intru aici în amănunte despre ce și cum, dar amintesc, totuși, că reciclarea componentelor acestor panouri și eoliene nu se face ușor, întreținerea lor ajunge sa coste foarte mult (și alte mărunțișuri despre care se vorbește mai puțin).

De ce această introducere? Pentru că la ediția din 2024 a jocului Provocari verzi, Salvam păpuși, perioada 8 martie - 25 aprilie (temele 2-8, altfel spus) provocarea a fost "Șapte dintr-o lovitura" - timp de 7 săptămâni cate un obiect pe saptamana, obiecte care să aibă măcar ceva in comun pentru a forma un set. Și am ales să lucrez pentru mesagera Provocari verzi, Clara,  haine și accesorii din piele - carnea animalelor a fost, oricum, valorificată. 

De ce sa aruncam pieile daca tot au fost ucise animalele, pentru hrana; așa cum unii ciobani au aruncat/arunca lana oilor?

Din pielea recuperata de la diverse haine și accesorii pe care le-am avut am confecționat câteva obiecte pentru Clara. Le-am lucrat in zilele de vineri și sâmbătă, nu cate unul într-o săptămână - pentru că sunt restantă. 

De as fi putut fi prezenta în joc la începutul anului probabil că nu m-aș fi gândit la aceasta costumatie. Dar așa, întârziată, am Șapte dintr-o lovitura: pălărie, top, fusta, vesta, geanta de umăr, geanta de voiaj, cizme (plus doua bijuterii):

1. Pălărie din piele pentru păpușă

Pălăria e din piele neagra, cu banda din piele vernil. Nu e făcută după cine știe ce tipar. Am decupat un rotund de circa 8 cm diametru și in centru am decupat după mărimea capului păpușii, cca 4 cm diametru.

Dintr-o fâșie de piele lata de un cm și un rotund cu diametru de 4 cm am format calota. Borul e lat de un cm și un pic.

2. Cizme lungi din piele maro pentru păpușă

Teoretic știu cam cum se croiesc cizmele dar am lucrat cum m-am priceput pentru că aplicând teoria mi-ar fi fost tare greu sa asambleze încălțămintea.

Am folosit din pielea maro rămasă de la niste pantaloni pentru că materialul e mult mai moale și mai ușor de lucrat decât pielea din care am făcut pălăria.

Practic, sunt doi cilindri din piele lipiți la un capăt folosind ca "mulaj" piciorul păpușii. Talpa și tocul sunt decupate din material pentru pingelit. Pentru că lipiturile se vedeau foarte urat, si tăieturile nu erau perfecte (n-am avut posibiliatea să folosesc o piatra de șlefuit) am lipit cate o fâșie îngustă din același material.

3. Vesta lunga din piele pentru păpușă

Vesta e tot din bucăți de piele recuperate din pantaloni. Am lipit și un cordon pentru că stă cam aiurea pe păpușă - vesta legată pe talie are un aspect mai frumos, as zice, dar poza cu cordonul legat nu am. Înălțimea Clarei, fără tocuri, e de circa 27 de cm.

4. Fusta mini din piele pentru păpușă

Materialul e tot din bucăți de piele amintite mai sus. 

E fusta conica, legata in talie cu o centura vernil căreia i-am lipit un "diamant" mov din plastic.

5. Top din piele vernil pentru păpușă

Pielea vernil e rămasă de la o fusta. 

Aveam câteva bucăți franjurate, pe care am vrut la un moment dat sa le folosesc ca accesorii la o bluza făcută pentru mine. Nu s-a întâmplat partea cu bluza așa că am făcut un top pentru păpușă.

6. Geanta de umăr din piele maro deschis pentru păpușă

Geanta de umăr, fără toartă, e lunga de șapte cm; lățimea la baza e de cca șase cm. Cu toartă cu tot geanta are cca 15 cm.

E confecționată din bucatele de piele de la o geanta care mi-a plăcut atât de mult încât am purtat-o până când aproape că s-a jerpelit.

Pentru că geanta păpușii mi s-au părut cam prea fara... lumina am dat cu bronz auriu pe ici, colo.

7. Geanta de voiaj din piele maro pentru papusa

La aceasta geanta (care poate fi și agățată pe umăr) am folosit un colt  din geanta amintită mai sus. 

Le-am unit într-o parte cu o bucată de piele tăiată trapez (mai mult sau mai puțin), am lipit apoi un fermoar scurt, albastru, recuperat de la nu știu ce, doua toarte scure și una lunga. Am decupat un rotund (cel perforat) din ceea ce fusese decorațiune pe geanta mea și am decorat geanta Clarei, mesagera Provocări verzi din acest an. In colturile genții, pentru a acoperi lipiturile inestetice, am lipit doua buline in altă nuanță de maro, din rămășițele unei haine.

Lungimea genții care seamănă cu un papucel e de 13 cm; lățimea, în partea... lata, e de circa 5 cm și înălțimea de 5,5 cm - cu toartă cu tot, agățată pe umăr, geanta are 13 cm. 

Am adăugat tinutei Clarei, un colier cu mărgea sidefata maro și o brățară cu o pietricica semiprețioasă verde (nu știu ce e, rămasă de la un colier care s-a rupt și, în timp ce-l reparam s-a mai dus pe jos cate o pietricica - aceasta e din cele câteva recuperate de pe jos mult timp după ce colierul fusese reparat). In poze e posibil ca brățara și colierul sa nu se observe prea bine.

Obosita de cat am plimbat-o, Clara s-a asezat pe o banca așteptând... următoarea provocare.

Postarea e înscrisă în tabelul suplimentar Ați pierdut o provocare. In acest tabel se înscriu proiectele terminate după termen și cele lucrate suplimentar ( atunci când "tabelul lunii" nu permite mai multe înscrieri pentru aceeași temă)

Am înscris postarea și în tabelul suplimentar al jocului Transformări creative 2024, pentru luna februarie, tema 3: outfit.

Vesta roz, papusi la oglinda. TC, RiO, PV

Cred că vesta roz pentru Daisy am lucrat-o in luna februarie pentru jocul Transformări creative, dar între timp am uitat, am lucrat altceva. La acel moment încă speram c-o rezolv cu un nou aparat. Am incercat, am cumpărat, am returnat, am cumpărat din nou, dar am rămas pe o veche tableta primită de la o prietena. Prea bine nu mă descurc, nu prea "face" tableta ceea ce am nevoie, dar mă pot si juca.

Recuperez cu aceasta ocazie și tema 3 a lunii februarie: outfit.

Păpușile le-am așezat la oglinda special pentru a le posta și la jocul Reflexii in oglinda, preluat de Carmen de la SoriN și găzduit pe blogul Intre vis si realitate.

In dorința de a recupera teme și la Provocări verzi 2024, am recapitulat temele începând cu luna ianuarie și tare m-am bucurat că vesta roz cu vernil se potrivește temei din prima săptămână a lunii martie: Salvam păpuși - Primăvara, unde este despre lucrat un obiect de vestimentație (pentru om sau păpușă), un obiect de decor, felicitare, mărțișor etc. care sa se potrivească primăverii. Am ales să lucrez pentru păpușă din mai multe motive, si vesta se potrivește, zic eu (inclusiv unor zile din aceasta luna de vara când au fost temperaturi scăzute). Manechinul din plastic alb pe care este așezată vesta e primit de la Rux.

Vesta e lucrata din material numit fleece (sper sa nu mă înșel in cazul denumirii materialului) - e ușor pufos și are ceva model; e o bucată rămasă de la un suport pentru diverse lucrat pentru nici nu mai știu ce joc (cu ceva ani în urmă - cred, totuși, că pentru Provocări verzi, deoarece era singurul joc de gen la care am participat până am intalnit-o pe Mihaela), din materialul unor papuci de casa ce nu prea mai puteau fi folosiți din cauză că talpa era foarte uzată.

Vesta roz la care Carla, mesagera provocărilor verzi din acest an, a ajutat-o pe Daisy, e tivită cu fâșii din piele vernil (material recuperat dintr-o fusta tocita de atâta purtat). Catarama e o închizătoare de la un costum de baie. Încălțămintea purtata de Daisy e din același material cu "marginile" vestei.

Concluzie: aceasta postare o înscriu și la Carmen (RiO) și la Rux (Provocări verzi), dar, pentru PV, în tabel separat, dedicat temelor restante sau unui număr mai mare de proiecte pentru luna in curs: Ati pierdut o provocare.