Ceva din natură pe carton. TC03-11

Obiecte decorative pe carton! Asta prezint mai jos, pentru tema trei din noiembrie 2024 în jocul Transformări creative.

Cum, adică nu sunt decorative cele două obiecte?! E drept, nu am scris pe ele, dar am scris pe lângă ele. 

Tema 3 e compoziție de toamna cu trei elemente din natură: flori, frunze, crenguțe sau frunze, semințe, crenguțe - orice fel de elemente, combinate după posibilități. Combinația aleasa: frunze, semințe, flori.

Am inceput cu pasiune, întinzând vopsea albastra pe suprafața cartonului galben. 

Cartonul galben l-am vopsit cu bronz auriu, pe lângă petele de culoare, după ce am lipit frunza ovala. Am lipit semințe de floarea soarelui, vopsite, și trei floricele uscate - apoi am dat totul cu lac. În partea de jos am franjurat cartonul; în partea de sus l-am tăiat după modelul lăsat de vopsea - să pară ca și cum a fost dezlipit de pe ceva...

Pe o bucată de carton roz am vopsit cu roz și roșu apoi am lipit o frunza in forma de inima. 

Pe cartonul roz am lipit frunza și m-am jucat cu vopsea și bronz auriu - de-aș fi făcut-o cu ochii închiși probabil că mi-ar fi ieșit mai reușită... Oricum, îmi plăcea cum am vopsit frunza, dar degeaba.

Pe frunza de pe cartonul roz am mai pus ceva culoare, am dat cu auriu și am lăsat-o la uscat pentru că mai apoi să lipesc crenguță și semințele. S-a uscat, am pus-o la presat și... n-o mai găsesc!!! Nu-i bai, mai fac una, altfel, pe carton roșu. Am făcut ce am făcut și... i-a crenguța de unde nu-i! N-o mai găsesc!!! Pe afara sunt tufe, dar deja se aglomerează lucrurile și am vrut sa finalizez. 

Pe frunza de pe cartonul roșu am lipit petale mici de la niste flori mov-inchis uscate și trei semințe de floarea soarelui vopsite cu auriu. 

Frunzele lipite pe carton le-am decupat, mai mult sau mai puțin, pe contur.

M-am străduit, dar nu am reușit ce mi-am imaginat! După ce am rătăcit cartonul roz, apoi crenguța foarte subțire, mi-a cam pierit entuziasmul pentru că... lipsa idei. 

De ce-oi fi scris așa de mult? Oricine își dă seama, văzând pozele, cam ce și cum am făcut. 

Mini felicitari calatoare. PV

Se apropie anotimpul alb (teoretic), luna in care multe felicitări vor porni în călătorie - cele mai multe online. Mi-a plăcut întotdeauna să scriu și sa trimit celor dragi scrisori, cărți poștale, felicitări. Apoi a intervenit internetul cu ale sale căsuțe poștale, cu fel și fel de felicitări, texte de-a gata online și gratis... Am continuat, un timp, să scriu și sa expediez. A intervenit apoi protejarea copacilor prin evitarea hârtiei, pe cât posibil, dar și comoditatea oamenilor, in general, ceea ce a condus și la tipărirea a tot mai puține felicitări/cărți poștale; a intervenit și, și, și, și timbre poștale putem cumpăra numai de la oficiile poștale nu și de la orice chiosc de ziare - și erau multe, multe chioșcuri pentru că erau multe, multe ziare și reviste tipărite pe hârtie. Acum, succes au ziarele și revistele online, felicitările online și etc.. Mai puține locuri de munca (în tipografii, mai ales), consum mai mic de hârtie, dar... nu mai mulți copaci în păduri, ci mai puțini pentru că sunt tăiați pentru altele. 

Felicitările pe care le mai găsesc în librării și pe aiurea sunt foarte frumoase - cele mai multe - doar că nu-mi sunt în drum. Să lucrez felicitări nu prea îmi iese - nu unele care să fie prezentabile (mi-e rușine să trimit cuiva felicitări făcute de mine) 😅 Cu toate acestea, lucrez felicitări de când cu jocurile online la care particip. Am și dat din ele, persoanelor care și-au manifestat dorința sa le aibă, dar tot nu sunt mulțumită de cele mai multe pe care le-am făcut. Atunci când toate felicitările sunt frumoase oamenii nu se hotărăsc ușor care le place - în cazul celor făcute de mine... nicio ezitare! 😏

Cele două felicitări de azi sunt pentru Provocări verzi, Salvăm păpuși, tema 26: mini felicitari calatoare. Le prezint prin Clara, mesagera din acest an.

Nu sunt chiar mini felicitari. Cea galbenă e înaltă de 11 cm și lată de ceva 7 cm. 

Cea albastră are înălțimea de 13 cm și lățimea de ceva 8 cm. 

Sunt făcute pe rămășițe de carton, galben și albastru. Pentru colorat am folosit pixuri cu gel și sclipici. Sunt adăugate inimioare autoadezive, să nu pară sărăcăcioase, să nu se vadă unele dintre defecte. La felicitarea galbenă e o greșeală evidenta: globul nu e perfect rotund.

Modelele sunt copiate de pe tipare trimise de Rux, gazda jocului, și transferate pe carton cu indigo.

Scorbura pentru papagalul Ara

Se apropie iarna... Oamenii gospodari și alte vietăți se pregătesc de iernat - avantaj ființele care hibernează: își găsesc un loc sigur și dorm vreo trei luni. Nu mă pregătesc de iernat, și nici jucăriile mele, dar una și-a pregătit scorbura... pentru la primăvară - jucăriile alese (surprize din oua de ciocolata) sunt doi mici papagali din ceea ce vreau să îmi imgaginez a fi specia Ara. În ultimul timp surprizele din aceste oua n-au prea mai avut farmec și nu am mai cumpărat. Relativ recent s-a început și o campanie împotriva surprizelor din dulciuri pentru a nu-i mai tenta pe copii să mănânce prea mult zahar... Și nu doar atât: se dorește și eliminarea ambalajelor frumos colorate ale produselor alimentare pentru copii. O fi bine, o fi rău, ii las pe alții să concluzioneze și mă preocup de papagalul meu care, deocamdată, e solo și șansele să-și găsească pereche sunt mici spre deloc. Și când mă gândesc că acești papagali se împerechează pe viață și își cresc puii împreună... aproape că îmi vine să-i confecționez eu o papagaliță. Poate mai târziu, spre primăvară. 

Dar... Ce-mi văd ochii atunci când deschid cartea cu povești Provocări verzi, capitolul Salvam papusi III, tema 25?! Papagalul Ara cu aripi albastre, zis Kit prin pădure, pare că dă târcoale papagaliței Ara militaris, gălăgioasă de felul ei. Ea pare indiferenta și se leagănă pe-un băț. 

I-a dat Kit târcoale cât i-a dat si-apoi, ușor dezamăgit, a zburat pe-un ciot de pom în scorbura căruia își pregătise cuib.

Clara, mesagera, îl incuraja să nu renunțe - dar el nici gând n-avea să renunțe la prima și marea lui dragoste (la prima vedere). Ii pasa lui prea puțin că fata nu-i din specia lui - ceea ce spera era ca nici ei să nu-i pese și să-l aleaga pentru cine este, nu pentru culoarea penelor.

Muncise mult să-și amenajeze culcușul și voia, neapărat, să-l împartă cu cineva. Îl ajutase și Clara, fara îndoiala, și-i era recunoscător. 

Clara a descoperit ciotul de copac cu scorbura, la margine de pădure, unde obișnuia să-și petreacă timpul, urmărind amuzată ce se tot întâmpla lângă buturuga veselă și băncuța inițial tristă.

El a amenajat interiorul, aducând iarba de mare, câteva pene de guguștiuc, câteva paie din foi de porumb și, desigur, un mic stoc de semințe, să fie acolo pentru cina la prima întâlnire oficială.

La exterior n-a avut ce aranja - a avut grija natura... unuia care se juca și recupera diverse, dandu-le o nouă viață, cu un nou scop. 

Intr-o cutie de mini panettone e tăiata o gaura rotunda. Cutia, desfăcută într-o parte, e învelită în șervețel alb (prosop de hârtie) lipit cu aracet. 

Peste șervețel e o folie maro lucioasă desprinsă de pe protecția dintr-o cutie de bomboane, și șifonată în pumn pentru aspect de scoarță.

Ușa sta închisă datorita unei agrafe de birou - e mascata cu o frunza mică de arțar lipită astfel încât să nu se deterioreze când deschid cutia (dar am uitat sa fac o fotografie).

Hârtia lucioasă, fiind insuficienta, e completata de un servetel cu motiv de Crăciun.

Mai sunt adăugate: trei floricele mov uscate, carton auriu cu model (tăiat din cutie de bomboane), șervețel verde (iarba) și alte mărunțișuri decupate din hârtie. 

Totul este pregătit pentru Kit cel roșu și Mili cea verde.

Cățelușul cu buline. PV

Să ai și un prieten cățeluș e și bine și frumos, mai ales dacă-i unul jucăuș și plin de energie și tu nu ești genul sedentar - un dalmațian, de exemplu, care are nevoie de multă mișcare. Un câine din rasa Dalmațian te ține in priză mai tot timpul, pentru că e foarte vioi. Sunt câini mari (un pic și ceva peste 50 de centimetri înălțime și circa 30 kg greutate), dar intră in categoria câinilor de talie medie. Se adaptează ușor în variate condiții, și nu sunt pretențioși. Un astfel de câine nu acceptă imediat străinii, dar se decide repede ce persoane îi plac (și-și arată din plin simpatia, când e cazul), și are o memorie extraordinară: recunoaște chiar și după mai mulți ani o persoană (plăcută sau antipatică). 

Unii afirmă că dalmațienii și-ar avea originea în Egiptul antic - îmi place ideea.

Ce m-a luat cu Dalmațienii?! Tema 20 (săptămâna 13 - 19 octombrie), Salvam păpuși III, jocul Provocări verzi: un prieten - cățelușul adoptat. 

Clara, mesagera, e  foarte încântată, chiar dacă Dalmațianul nu e chiar... Dalmațian. 

Vorba 'ceea: nu tot ce-i alb cu buline negre e dalmațian. Știți că puii dalmațieni sunt albi, fără buline (negre sau maronii)? Altfel spus, cățelușul adoptat nu e pui. Și nu-i nici dalmațian pur, desigur. Unii mi-au zis că e metis de dalmațian cu... Mops (cunoscut și ca Pug). Acum, ce să zic...? Pare că așa ar fi. Înălțimea lui, circa 40 cm. E ușor ca o perniță umplută cu puf.

Îl prezint abia acum pentru că procesul de adopție a durat cam mult, din mai multe motive. Ideea dalmațianului a venit căutând ceva material potrivit - nu voiam o miniatură de data aceasta. Am văzut materialul bejuliu cu buline aproape negre (de la o fustă pe care o desfăcusem cu ani în urmă să-i modific - a doua oară - modelul). Imediat mi-a venit ideea cu dalmațianul și ocazia de a repeta, pentru cine, încă, nu știe: dalmațianul, câine prostănac e doar legendă! E un câine greu de strunit, de educat, mai ales în primii doi ani de viață, când este extra zvăpăiat și pus pe șotii - dar e un câine inteligent (și foarte încăpățânat, în sensul de personalitate puternică, nu în sensul de prostie). Practic, nu cred că există câini tâmpiți. 

Revin la cățelușul cu buline. Tiparele pentru cap, corp, coadă, lăbuțe sunt din capul meu - fără să măsor, fără să mă inspir (ceea ce se vede!) Am vrut să mă inspir, dar prea era complicat... așa că am simplificat.

După ce am decupat materialul m-am apucat de cusut - manual! - în timp ce ascultam gargara unei politiciene. Am avut nevoie de gargara a trei politicieni, in zile diferite ascultați, până am terminat cățelușul cu buline.

Cu boticul nu m-am descurcat și am ales să-l las plat - ceea ce-l cam face să pară Mops. Zilele trecute am văzut la Rux (gazda Provocări verzi) pe Pupo, cățelușul cu pete colorate, și mi-a venit ideea cum să-i fac boticul: confecționam o bilă din material alb, umplută cu vată, și o atașam la cap, apoi coseam nasturele negru (trufa). Incredibil! Câte obiecții, împotriviri am întâmpinat! Așa că l-am lăsat... dalmațian-mops cu buline (sau ce-o fi el!) Și, uite-așa, am mai întârziat o săptămână! 

Ce să mai zic! Firea lui de dalmațian l-a ajutat sa se acomodeze repede și, se pare, cei care l-au văzut l-au plăcut cu adevărat, dacă nu m-au lăsat să-l modific. E frumos de urât ce e - dacă e să-i cred; și de ce n-aș face-o?! Are corpul ușor cam mărișor in raport cu lăbuțele și capul. Corpul e mai deschis la culoare pentru că l-am umplut cu un scul de ață din bumbac alb; lăbuțele și coada sunt umplute cu melana; capul e o nuanță mai închisă pentru că e umplut cu fire de lână gri - un scul mic cu fire foarte încurcate. Ochii sunt din plastic, limba din fetru, petele de pe urechi sunt din catifea neagra. Zgarda e din piele neagră și are atașat un medalion (fost mărțișor) cu prima litera a prenumelui: D, de la... Dian! Așa l-au numit, deși habar n-au dacă e un el sau o ea! Nu contează - așa-i rămâne numele. 😃

E un cățeluș moale la atingere, maleabil. Când îl scutur dă din coadă, din urechi și din lăbuțe! 

Și câinele dalmațian, și mopsul, sunt câini puternici și atașați de cei care-i adoptă. Pe Dian nu l-am testat încă privind atașamentul, dar nu e puternic. De fapt, pare că testul atașamentului a fost făcut! E atașat de Clara!

Fără legătură

Căutând o ghindă, din numai două pe care le aveam am rătăcit una, care a căzut de pe masă... undeva! Am o mulțime cutii în zonă, cu fel și fel prin ele - am făcut ordine în cutii, printre dosarele și cursurile din alta... M-am uitat pe sub mobilier, dar n-am găsit ghinda; în schimb, am găsit brelocul dalmațian din cauciuc pe care-l rătăcisem cu mulți ani în urmă - era căzut după o bibliotecă scundă, între țevile de apă care fac legătura cu centrala de apartament. 

L-am scos greu, și-i murdărici! L-am spălat, dar tot bejuliu a rămas. E un pic mai mare decât un sâmbure de caisă.

Nu e chiar așa maroniu ca în poze - cauza e lumina becurilor sub care am fotografiat.

Pentru fi povestea totala: acum nu găsesc dalmațianul mărțișor! Știu că e pus bine, dar nu știu unde. Poate, căutând mărțișorul voi găsi ghinda... Bine și așa rău.

Canapea pentru păpuși. PV

În prima jumătate a anului am început să lucrez - prea mult spus! - la ceea îmi doresc de mult timp să fac: o casă de păpuși. Nu am avansat prea mult... În plus față de ceea ce făcusem am compartimentat parterul relativ de curând (și m-am oprit pentru că nu prea mă descurc să construiesc scara interioară). Continui, însă, cu mobilierul și diferite accesorii, decorațiuni etc. 

În jocul Provocări verzi 2024, Salvam păpuși III, tema 24 e recuzita pentru casă nouă - așa că, pentru viitoarea casă, tema se potrivește la fix. Am ales să confecționez o canapea:

E lucrată dintr-o despărțitură scoasă din ambalajul unui telefon. Lateralele le-am lipit cu bandă adezivă pentru a le fixa. 

Pe carton am lipit un burete scos de la umărul unui sacou; apoi am îmbrăcat totul (mai puțin picioarele canapelei) în material textil maro care imită pielea întoarsă, recuperat de la o haină.

Pernele decorative sunt făcute din mătase galbenă (învelișul buretelui de când era umăr de sacou) umplute cu vată.

Pe această canapea lungă de 15 cm, lată de 5, înaltă de 6 (la spătar) și de 2,5 cm in față, s-au așezat la povești Vulpița și Mia, personajul care a mirat-o pe Vivi la un moment dat, când apăruse cu rochie albă imitând anemona (sau un trandafir?) Vulpița a adus atlasul ei preferat, dar Mia are chef de vorbă, nu de învățat.

Clara le supraveghează la amândouă, fără a interveni în discuția lor.

Umbreluța abundentei

Ca mine nu prea mulți pe lume - ceea ce e bine! M-am grăbit cu postările deoarece, in capul meu, tabelul lunii noiembrie se închidea în data de 10 noiembrie! Tabelul suplimentar s-a închis în 10. Deh! Așa e când mă cred Napoleon I și cred că pot face multe lucruri deodată! 

Acum sunt in relanti. Am readus postările la stadiul de schiță (ceea ce încurcă, un timp, accesul din tabel pe blog) și completez liniștită text și poze pentru tema doi a jocului amintit mai jos: La indigo! o umbrelă a abundenței. Bine că abundența nu e semințe de dovleac și de floarea soarelui! (chiar dacă sunt hrănitoare - doar că trebuie să mănânci semințele de pe un întreg câmp de floarea soarelui și semințele de la cine știe câți dovleci, dacă nu ai altă hrană).

Umbreluța pe care am făcut-o e agățată într-un trandafir japonez - nu e pericol să se împrăștie semințele pentru că le-am lipit cu silicon, între ele și de umbreluță (dacă-i dau cu auriu o pot agăța și în bradul de Crăciun).

Transformări creative, luna noiembrie, tema doi se prezintă din față așa:

și din spate așa:

Cel trei întunecate de jos sunt coji de fistic vopsite să pară că sunt vinete (și sunt lipite pe umbreluță)

E confecționată din trei piramide dintr-un cofraj de ouă.

Le-am învelit în hârtie creponată portocalie și lipit una de cealaltă cu adeziv - pentru a rezista lipitura am asigurat unirea piramidelor cu bandă adezivă transparentă peste care am lipit bandă adezivă decorativă primită de la Mihaela, gazda jocului.

Trei frunze, cele din spate, sunt confecționate din hârtie subțire dată cu lipici - mi-a plăcut cum arăta frunza folosită pentru borcanul cu lumânare. 

Frunza mică, ce se vede in față, e de mesteacăn (am lăcuit-o după ce s-a uscat la presat).

Umbreluța are mâner din sârmă roșie, cu mărgele la ambele capete. E umplută cu semințe de dovleac și de floarea soarelui.

Ghindută la intalnire

Vi-l prezint pe Ghinduță.

E un tinerel nu prea înalt (10 cm), nici prea frumușel, cam naiv de felul lui, dar cu suflet mare. Dacă-i făcut dintr-o ghindă, un sâmbure de migdală, ochi din paste făinoase colorate, gura din carton buretat și rămurele de vâsc lipite cu silicon nu poate avea suflet? Amintiți-vă doar de Pinocchio, care a fost plămădit din lemn, mai întâi. 

Ghinduță e inspirat dintr-o postare a Potecuței (Poteci de dor) la Miercurea fără cuvinte - e o rudă îndepărtată a celor de acolo.

Când in capul meu tabelul lunii noiembrie se închidea în 10 noiembrie m-am grăbit să postez și pentru Transformări creative, luna noiembrie, tema 4 - Fii creativ! - l-am postat pe Ghinduță când încă nu avea ochi. Și nici nu mi-am dat seama până de curând că ochii nu-i lipisem!

Are cu el o floare galbenă (dintr-un fost mărțișor) culeasă la repezeală pentru că s-a prezentat la întâlnirea cu Ghinduța fără măcar c-o floare! Un pomișor i-a oferit o frunză de la el, să pară mai bogat semnul de apreciere. Sigur, în creierașul lui nu era nevoie de o floare - doar se prezenta cu propria-i personalitate! 

Ghinduță s-a înțeles cu Ghinduța să se întâlnească la liziera unei păduri, unde știa el o băncuță ferită de ochii (și de gura) lumii.

A venit la punctul de întâlnire mai devreme, dar timpul trecea și Ghinduța nu venea!

Aștepta și mormăia; mormăia și se plimba, dar zâmbetul nu-l pierdea.

Seara se lăsa, dar Ghinduța nu se vedea.

Obosit de așteptare - poate și de întristare - s-a întins pe banca tare.

Dimineața a sosit și pe bancă l-a găsit.

Felicitare cu seminte

Tolomacă de serviciu, m-am grăbit din cale-afară să prind deschis tabelul din noiembrie! 😂 Era vorba să se închidă tabelul suplimentar, în 10 noiembrie! Probabil că lucrând zilele trecute cu ceva câlți aceștia mi-or fi ajuns în cap și mi-au lăsat neuronul fără oxigen.

Pentru a completa fără mare grabă am readus postările la forma de schiță -nu voiam să vadă prea multă lume... mai nimic.  Mă grăbisem, și-am postat (fără detalii) felicitarea cu semințe de floarea soarelui pentru tema unu din jocul Transformări creative noiembrie.

Prea multe nu sunt de spus. Am folosit un carton albastru ca bază și l-am colorat - în jurul ovalului - cu creioane cerate primite de la Mihaela (gazda jocului), la Adventul Exploratorului Creativ de anul trecut. Pe aceasta bază am lipit tot carton albastru, fără să-l mai colorez (decupat după un tipar). După ce am colorat am lustruit cu un șervețel până nu s-a mai luat culoarea.

Medalionul din mijloc, în care sunt lipite semințele, e conturat după o etichetă de la o haină (am păstrat eticheta pentru că mi-a plăcut); cartonul-medalion e un rest de altă nuanță decât baza.

Semințele albe de floarea soarelui sunt vopsite cu bronz auriu; cele negre sunt numai lăcuite. În mijloc e un sâmbure mititel de la habar nu am ce pe care l-am vopsit cu roșu.

Clara, pisica neagră și creatura

Am adunat mai multe pietre și pietricele de când cu jocurile de creativitate, dar când să mă apuc de treabă... Hopa! Ia pietrele de unde nu-s. Le-am pus bine, asta-i sigur! Până una alta, pentru tema 22 (Pietre animate) din jocul Provocări verzi, Salvăm păpuși, am folosit două pietre care erau în jardiniera din dotarea originală a balconului.

Pietrele fac parte din natură; în noiembrie este cu elemente din natură în jocul Transformări creative 2024 așa că, pisica și creatura, însoțite de Clara, se prezintă și acolo cu multă bucurie!

O pisică neagră, romantică îndrăgostită, stă pe-un gard și-admiră Luna. Pâș, pâș, prin spatele ei, se strecoară o creatură. Șoricel să fie, oare? Așa s-ar fi vrut, dar e ceva nedefinit, cu ochi și botic, care - după cum pare - se teme de pisic. 

Repede se deplasează și-n chipiul Clarei se refugiază. Pisica, pe gard, n-are nicio treabă cu mica creatură care-i tot pe grabă. 

Pe o piatră cenușie am vopsit cu alb (vopsea lavabilă, pentru că altceva nu mai am). Mai apoi, cu acrilice, am pictat tot ce se vede. După ce bine s-a uscat un strat de lac am dat. 

Creatura mică e dintr-o pietricică vopsită cu lavabilă. 

Are și botic (roșu acrilic amestecat cu alb lavabil - s-au combinat perfect!); ochii sunt desenați cu negru acrilic și punct alb cu lavabilă,  urechile cu gri dermatograf și cu rozul mai sus explicat (conturate cu marker negru). Peste toate e dat un strat de lac. 

Am avut și modele, să mă inspir! 

Pozele din colaj sunt extra-proaste pentru că am fotografiat cu telefonul din câte un videoclip deschis pe tabletă - să am modelele la îndemână - și apoi... am fotografiat pozele din telefon cu tableta! Cam alambicat, dar nu am mai găsit videoclipurile. Am fotografiat imagini din videoclipuri pentru că am lucrat in timp ce ascultam gargara unora care candidează la funcția cea mai înaltă din stat, și tableta nu permite două pagini deschise simultan (adică permite, dar dacă mut de la video la poză trebuie să reiau videoclipul de la început).

Am cam bătut apa in piuă, dar v-am cam spus cum am făcut.