Mesagera Clara și amazoana Aella

Jocul Provocări verzi 2024 este, în luna iulie, despre salvarea cărților ilustrate, a revistelor de colorat sau cu benzi desenate. Poate fi o tema sau pot fi patru teme - pot fi și mai multe dar de la cinci in sus postările vor fi înscrise, când începe luna august, în tabelul "Ați pierdut o provocare?"

Între cele trei reviste cu benzi desenate pe care m-am străduit să le cosmetizez (recondiționare nu poate fi numită opera mea) se află și revista Tarzan, în care sunt mai multe povestiri - in una dintre ele Tarzan este în Regatul amazoanelor.

La Provocări verzi, Salvam cărți, nu este numai despre a le recondiționa, ci și despre a "transpune în viața" un personaj sau mai multe; cel mai ușor a fost sa imbrac o păpușă in costum de amazoana. 

Potrivită perfect consider păpușa blondă cu parul vâlvoi primită de la Rux (gazda Provocări verzi) - am numit-o Aella după numele primei amazoane care, în mitologia greacă, l-a înfruntat pe Heracle când acesta era în căutarea cingătorii fermecate a uneia dintre reginele amazoanelor, Hippolyta. Aveau doua regine - una responsabila cu strategia de război, cealaltă cu organizarea internă.

Legenda spune că primele amazoane erau fiicele zeului Ares cu nimfa Armonia (în unele scrieri apare că mama lor ar fi fost zeița Afrodita) Ar fi apărut în Capadochia (Asia Mică) și s-au stabilit pe țărmurile raului Termodont. Au ajuns până în Sicilia; au luat parte și la războiul Troiei împotriva grecilor, pentru a o răzbuna pe regina lor, Pentensilea, ucisă de Ahile. Împotriva lor a luptat și Tezeu. Homer mai vorbește și de invadarea Liciei de către amazoane și înfrângerea lor de către Bellerofon. Se spune că amazoanele au atacat Atena de cinci ori. O victorie împotriva amazoanelor ajunsese să fie sărbătorită mai ceva decât o victorie împotriva persilor.

Despre amazoane s-a scris destul de mult, dar cercetătorii nu par a fi reușit să ridice vălul misterului. Relatări despre femei războinice există și în China, Africa de Vest și de Nord, dar nicăieri ca la greci.

Alții spun că amazoanele ar fi locuit într-un ținut din nordul Marii Negre (Pontul Euxin) și erau înrudite cu popoarele sciților și sarmaților, care în antichitate au ocupat și zone din actualul teritoriu al României. Sunt istorici care afirmă că ceea ce au scris Homer, Strabon, alții din antichitate despre amazoane are un sâmbure de adevăr, descoperiri arheologice relativ recente venind in sprijinul acestora.

Amazoana păpușă Aella e in curbura Munților Carpați de pe teritoriul României, dar nu e razboinica. Desigur, se poate apăra pe sine și pe alții dacă e cazul. 

Aella, cand s-a întâlnit cu Clara, a convins-o pe mesagera provocărilor verzi  sa i se alăture pentru a prezenta împreună câteva dintre creaturile preistorice.

Amazoanele luptau și călare și pe jos la fel de aprig, mânuiau bine arcul, ghioaga și alte arme (se zice că ele ar fi inventat toporul de război) și foloseau scutul.

Aella de acum are arc și săgeți. Arcul e lucrat dintr-o fâșie din aluminiu rămasă de la dozele folosite anul trecut în jocul Transformări creative. După ce am modelat arcul aproximativ ca în revista l-am învelit în folie de aluminiu, la mijloc am pus sârma aurie; coarda e din elastic rotund (am pe undeva și elastic mai subțire, dar nu l-am găsit - ar fi fost mai potrivit). Lungimea totală a arcului: 10 cm. Săgețile sunt scobitori date cu bronz, având la unul dintre capete plastic roșu "franjurat", prins de scobitoare cu banda adeziva roșie.

Costumul amazoanei e din material verde mătăsos, cu fire "ciufulite", iar protecțiile din zale sunt tăiate dintr-un cordon care s-a oxidat in unele locuri.

Protecțiile pentru picioare, încheietura mâinii și tolba pentru săgeți sunt din material ușor lucios care imita pielea de șarpe (material provenit de la o geanta prea tocita pe alocuri pentru a mai fi purtata ca atare).

Pe site-ul unui ziar am citit la un moment dat că amazoanele sunt femei războinice "sortite" să trăiască fără bărbați. M-a amuzat - semnatarul textului o fi dintre cei care cred că Pământul se învârte în jurul barbatului. Nu erau sortite, ci alegeau sa nu-și consume energia supunându-se bărbaților și culegând... fructe de mare 😏- reginele nu porunceau moartea pentru cele care voiau să trăiască alături de un bărbat (acestea urmau să trăiască în tribul din care făcea parte bărbatul). Au scris și istoricii antici unele chestii pe care cercetătorii mai recenti le considera cel puțin ilogice. Unii au scris că amazoanele plecau sa se împerecheze o data pe an cu bărbați din triburi vecine - poate... Doar că științific nu prea da rod (bogat) "procedeul". Unii au scris că răpeau bărbați pentru a se împerechea, și îi violau - in principiu, e posibilă violarea unui bărbat de către o femeie sau mai multe, dar... cam ilogic. Unii au scris că băieții care se nașteau erau uciși; alții au scris că erau trimiși la tata (ceea ce pare logic), iar alții au scris că erau crescuți în tribul amazoanelor și pregătiți pentru "treburi domestice" (puțin probabil să fi procedat astfel, dar... In fond, cine ar putea spune cu certitudine care e adevărul?) S-a mai scris despre amazoane că li se tăia/ardea sânul drept când erau foarte tinere pentru a mânui mai bine arcul! Asta numai dacă dețineau cunoștințe medicale avansate pentru că altfel tribul ar fi rămas repede fără amazoane. Campioanele la tir cu arcul nu par a fi deranjate de sâni. Istoricii aceștia antici ori erau misogini ori oamenii din acea vreme se temeau atât de tare de amazoane încât le descriau ca și cum ar fi fost monștri ori... voiau să taie elenul femeilor care îndrăzneau sa nu se supună bărbaților...

No! M-a luat valul amazoanelor mitologice și-am uitat de Clara și Aella. Deh. Îmi place mitul amazoanelor. Istoricii de azi presupun că femeile din tribul sciților luptau, aprig, alaturi de bărbați - adică, acestea ar fi fost faimoasele amazoane. Hm. Sunt unele voci care afirmă că într-o lume condusă de femei ar fi numai pace și armonie. Mă îndoiesc profund, dar fiecare e liber să creadă ce vrea. 😃

Calitatea slabă a fotografiilor făcute cu tableta va împiedica să vedeți că amazoana arata superb in costumul ei verde. Insist sa mă credeți pe cuvânt. 😊

Cosmetizare reviste cu benzi desenate

In luna iulie o noua provocare de salvare cărți, reviste de colorat, de benzi desenate, cu ilustrații. 

Pentru jocul Provocări verzi 2024, iulie, am ales sa recondiționez cele câteva reviste cu benzi desenate pe care le mai am. Hm. Recondiționare e cam mult spus, dar mi-am dat seama de acest fapt când am început să lucrez... In poze se vede și mai puțin diferența dintre înainte și după, dar daca tot am scuturat revistele de praf le las "la lumina".

Clara, mesagera din acest an la Provocări verzi - Salvam cărti, se străduiește să prezinte cat mai bine cele trei reviste pe care m-am străduit să le recondiționez și am reușit doar sa le peticesc. Am scris cu verde despre cosmetizarea revistelor.

Lucrând la ele am derulat in minte firul unor amintiri frumoase! N-a fost rău deloc să-mi amintesc una, alta din anii copilăriei (unele amintiri nici nu știam că le mai am!)

Rahan, revista cu benzi desenate

Rahan e prima revista cu benzi desenate pe care am cumparat-o în anii de școală generală, din "banii de buzunar" (nu mai știu cât am dat pe ea, dar nu foarte mult). Am văzut-o în geamul chioșcului de ziare aflat în drumul meu spre școală, mi-a plăcut și am cumparat-o. Abia în clasa mi-am dat seama că e in limba franceza! In primul moment am fost dezamăgită, dar imediat mi-am zis că traducerea va fi o provocare! Doar, învătam limba franceza din clasa a doua! Zis și făcut! Am început traducerea (nu fix in ziua când am cumparat-o!) Unde nu mă descurcam cu dicționarul am rugat-o pe profa de franceză să mă ajute. A fost extrem de incantata că am aceasta activitate! Și-am tradus revista!

Peste timp, hârtiile îngălbenite, cu traducerea, le-am aruncat (știam franceza bine, nu mai aveam nevoie de traducerea scrisă). Acum mai știu doar sa citesc în limba franceza, și înțeleg mare parte din conversații in franceza, dar... mă dor mâinile când încerc să vorbesc in franceza (de scris... nu mai zic) 

Prea mult nu am reușit să o recondiționez. In primul rand am dezlipit banda adeziva maronie (folosita tot de mine, în lipsa de altceva și doar cu gândul să nu se rătăcească paginile desprinse). Dezlipirea s-a lăsat cu daune în plus.

Am colorat pe ici, colo, am șters urmele de creion de pe unele pagini, am îndreptat colturi ce pagini și am reparat, oarecum, cotorul.

Era o revistă bisemestriala; eu am numărul 27, cu mai multe povestiri (74 pagini are revista).

La mijlocul revistei sunt câteva pagini cu ilustrații in alb și negru, și câteva informații despre dinozauri și alte creaturi preistorice, dar și două pagini despre un joc: Kalaha, un joc cu bile pe care nu l-am jucat niciodată.

Mai apoi a început să apară revista în limba română, dar nu am mai cumpărat - îmi satisfacusem curiozitatea și am înțeles că nu mă atrag in mod deosebit benzile desenate. Era distribuită, în fanceza, prin ILEXIM Romania - din ce an, exact, e revista, nu știu (poate scria pe cotor, poate pe coperta ultima,  unde am citit care era firma din Ro, dar... nu se mai vede mare lucru în aceste zone).

Rahan este un personaj preistoric, cu o inteligență peste medie, și are o mulțime de aventuri. 

Cam atât despre Rahan.

Tarzan, revista cu benzi desenate

Și în această revistă sunt mai multe povestiri: aventuri ale lui Tarzan și ale fiului sau, Korak. Are 62 de pagini. La începutul fiecărui capitol se povestește, pe scurt, aventura.

Mare lucru nu am cosmetizat. Am lipit cele câteva pagini rupte, am șters unele urme de creion, am adăugat culoare pe ici, colo și am aranjat cotorul.

Din seria Abenteuer Comic, adusa din Germania (nici pentru aceasta nu știu anul). 

Nu m-am străduit să o traduc. Probabil, daca în clasa a doua rămânea limba germana ca a doua limbă străină, după engleza, as fi tradus textele. In trimestrul doi din clasa a doua s-a luat hotărârea să fie înlocuită limba germana cu limba franceza - a fost ceva, la acel moment, cu "prietenia dintre România și Franța" (cunoscut fiind faptul că până pe la inceputul secolului XX Romania era cunoscută ca fiind "tara francofonă" = intelectualii, cei mai mulți, își făcuseră studiile în Franța, aristocrația bâlbâia in franceza și alte cele). Noh! Am dat înapoi manualele de limba germană și am primit pentru limba franceza.

Revista i-a daruit-o mamei o colega săsoaică, în ideea că mai ușor învață copiii o limbă străină daca au astfel de reviste, cărticele. Sunt sigură că e adevarat, dar nu am citit revista, ci doar am rasfoit-o. De când am primit-o era recondiționată (acest număr al revistei a apărut în 1965, când nici în proiect nu eram), iar răsfoitul nostru n-a ajutat prea mult la conservare. Am și imprumutat-o, celor care știau limba germana (aveam mai mulți colegi/colege a căror limba maternă era germana). Datorita lor o mai "rupeam" în limba germana - acum știu și mai puțin decât atunci, dar suficient cat sa mă descurc (fără gageturi) într-o țară unde se vorbește germana.

In 15 martie 1931, în unele ziare americane a apărut prima pagina de benzi desenate color a lui Tarzan; cu alți desenatori, povestitori, au continuat să apară mai apoi (cu o pauza în 1940) benzi desenate cu Tarzan și mai apoi și cu fiul său - ca suplimente ale cotidianelor.

Având succes, revista a fost mai apoi tradusă în multe limbi (inclusiv în limba română, prin anii 1970).

Superman, revista cu benzi desenate

Nu am reușit mare lucru cu această revistă, dar am scăpat de banda adeziva maronie, am mai colorat pe unde s-a șters culoarea, am lipit câteva pagini care erau rupte, dar revista tot jerpelită pare (era și mai jerpelită).

Prea multe nu am de comentat în legătură cu această revistă (în limba germana). Cred că e un număr din 1978-1979. La mine a ajuns mai târziu, când eram prin clasa a VII (cred) și organizam - mult spus! - tombole "de grup"; eram un grup care aduceam fel de fel de mărunțișuri, cărți, reviste, vechituri și ori scriam biletele și dădeam număr de ordine obiectelor, trăgând cate un bilețel "din căciulă" mai apoi, ori făceam schimb de obiecte între noi, fiecare "plusând" daca ținea neapărat să aibă un anumit obiect. Sau... se negocia in afara jocului. Revista am obtinut-o simplu, trăgând un bilet din "căciulă". Era destul de jerpelită încă de atunci. Pe Superman îl vedeam atunci pentru prima dată și nu-mi spunea mare lucru - ba-mi zicea și in germana. La acel moment nu mă interesau super eroii și nici nu prea știam care-i treabă cu ei. Apoi... am văzut filmul Superman, la cinematograful Patria (mai apoi la toate cinematografele din oraș unde rula).

Mai târziu am aflat despre ceilalți super eroi: Bat Man, Iron Man, Wolverine s.a.m.d.. Nici atunci nu mă atrăgeau benzile desenate, și nici acum - acum, însă, îmi plac filmele, romanele etc. cu super eroi. Unele filme, cărți sunt bune, altele... 

Mini Azi, supliment de benzi desenate pentru copii

Acest supliment era la ziarul Azi, noiembrie 1997 - evident că nu cumpărăm așa ceva, dar aveam de la "retururi" unele suplimente. A fost primul și ultimul supliment pe care l-am avut. Poate rămâneam speriată daca răsfoiam aceasta "revista" în copilărie. 

Nu am avut ce cosmetiza - nici nu as fi făcut-o. Am avut această revistă pentru o lucrare, la școală (și n-am mai aruncat-o, fiind în "dosarul" acelei lucrări). O prezint (și) aici ca un exemplu "așa nu" - in opinia mea, desigur.

Este și o povestire despre cum e înșelat cumpărătorul unei mașini... 

Personajele sunt tare urate, din punctul meu de vedere, desenele povestirii "The Blues Rangers" (foto 3 și 4 in colaj) par a fi desenate in mare graba, pe un colt de masa la crâșmă. De logica textului nu mai zic. Probabil că unora le place. Mie nu - și am motivat.

Mai sunt și câteva povestiri, glume... Una dintre povești este o foarte slabă "reinterpretare" a unei povesti populare: Păcală vinde vaca unui copac (copacul îi "zice" lui Păcală că marți ii da banii).

In cazul unor reviste cu benzi desenate se vede că sunt muncite, gândite, cu respect pentru cititori, altele...