Semn de carte din hârtie și piele. TC01-t1

Un nou an, un nou joc. De fapt, nu jocul in sine e nou, ci ediția, cum ar veni. Ediția 2025 a jocului Transformări creative. Tot patru teme lunare - trei impuse, una la liber - cu deosebirea că în acest an tema trei se referă la o sărbătoare din luna in curs. Materialele lunii ianuarie: ambalaje (hârtie, plastic) - hârtie de la cadouri, staniol, folie pentru buchetele de flori s.a. de gen, fără cutii.

Tema unu, 2D - adică, felicitare, tablou, ornament de agățat, farfurii, față de masă sau de pernă etc. din materialele lunii. Semnul de carte nu este enumerat, dar se încadrează la "etc.", fiind 2D. E decorat un pic diferit pe o parte și pe cealaltă.

Deși am tot confecționat semne de carte și la acest joc, și la Provocari verzi, le rătăcesc de n-am văzut! De la începutul anului am rătăcit deja două. De regulă, rătăcesc semnul de carte după ce termin de citit o carte - îl pun undeva și... ia-l de unde nu-i la următoarea carte. Sigur că am o mulțime de semne de carte; unele in cărțile din bibliotecă (cele care nu sunt mai lungi decât cartea) altele într-un plic pe care habar n-am unde l-am pus. Pot folosi orice ca semn de carte, dar de ce să nu fie ceva dedicat, mai ales dacă am motiv și ocazie de a face unul. Apoi... una e să rătăcești același semn de carte de zece ori, alta e să rătăcești câte unul la fiecare carte citită. E o șmecherie; nu?! 😊

Nu prea aveam idee cam cum să fie semnul de carte, dar lăsând ideile să se rostogolească am făcut din mers unul pe care mi-l imaginez că seamănă cu un... morun - unul stilizat la extrem. M-am gândit la morun după ce am terminat.

Am folosit hârtie bej, împăturită in patru; am perforat la distanță de cca doi cm (găuritorul a rămas șchiop după primele găuri, de aceea am ales alt model de plasare a găurilor) și am introdus prin găuri un fir din piele (resturi de la o geantă dezafectată). 

Am colorat cu carioci și pixuri cu gel.

Acum am, din nou, ce să rătăcesc.

Volumul 3 reconditionat. Semn de carte

Îmi plac romanele istorice mai mult decât manualele de istorie, dar nu acesta e motivul pentru care am ales sa recondiționez coperțile unui roman în trei volume: Regii blestemați. Recondiționarea - cam mult spus, totuși - e vizibila în cazul volumului trei, și e tema lunii iunie la Provocări verzi - 2024, Salvam cărți: Vacanta. Primul popas de... Poveste. 

Tema implică și un semn de carte, așa că am inceput cu acesta. Nu. 

De semnul de carte mi-am amintit când am vrut sa înscriu în tabel link-ul postării. Doar pozele sunt la inceput.

Semnul de carte e confecționat din denim culoarea petrolului și decorat cu o bucata de perdea alba colorata cu acrilice și ceva bronz auriu, dar și cu "linii" și contururi din silicon auriu cu sclipici și silicon verde.

Ca sa nu se lipească de pagini siliconul l-am presat cu degetele până nu s-a mai simțit lipicios.

Recondiționare cotor carte

Un roman istoric nu e tocmai o poveste deși, în general, autorii își mai lasă imaginația să zburde. Maurice Druon a coborât în istorie până în secolul al XIV-lea, documentandu-se foarte serios ( ajutat și de alții), dar și-a lăsat fantezia libera. N-am căutat să "separ" realitatea istorică de fantezie, dar m-am cam prins pe unde a fabulat. Unele episoade din carte (scrie in Introducere) sunt considerate de istorici ca fiind neverosimile. Oricum, n-am citit romanul (de doua ori, la distanță de ani) pentru acuratețea istorică.

Așa... Revenind la Provocări verzi... Am avut carton potrivit numai pentru cotorul volumului trei, care - culmea coincidenței! - era cel mai deteriorat.

N-am făcut mare lucru. Am lipit paginile care deveniseră volante - astfel încât să nu se desprindă de cotor și să permită bine deschiderea cărții. Am acoperit, cu o carioca, "zgârieturile" albe de pe coperta.

La volumele unu și doi am avut mai puțin de lucru - la volumul doi am reușit mai bine decât la primul. Doar am acoperit "zgârieturile" și am dichisit puțin cotoarele (paginile nu erau desprinse).

Clara, mesagera Provocări verzi-2024, e așezată pe volumele unu și doi, prezentând volumul trei cel dichisit mai cu spor.

Pe cotorul din carton albastru am scris cu dermatograf alb și am lipit peste banda adeziva, sa nu se șteargă. In afara de dermatograf aveam albe doar vopsea și acuarele - nu mă descurc să scriu cu așa ceva pe o suprafață mică așa că am făcut... alegerea firească.

Înscriu aceasta postare și în jocul Transformări creative 2024, în tabelul rezervat "restanțelor", pentru luna martie, tema 3 (recondiționare carte) și pentru luna februarie, tema 4: Fii creativ! (semnul de carte) 

Mulțumesc pentru sugestie, Mihaela!

Un pic despre roman

Seria de romane scrisă de Maurice Druon o am in trei volume (ediția 1977, Editura Cartea românească), cu titlul Regii blestemați. Din serie fac parte: Regele de Fier (1955) - despre regele Franței numit Filip cel Frumos și care pare că a rămas în istorie nu pentru reformele sale, ci pentru distrugerea Ordinului Templierilor; Regina sugrumată (1955) - despre Margareta de Burgundia, soția lui Ludovic al X-lea, zis Arțăgosul, care a urmat la tron tatălui său, Filip cel Frumos; Otrăvurile coroanei (1956) - despre Clemence, nepoata reginei mamă Maria a Ungariei, care pleacă în Franța pentru a deveni a doua soție a Artagosului; Legea bărbaților (1957) - în principal despre momentul morții lui Ludovic al X-lea care a avut doar o fata, cu Margareta de Burgundia, fiica ce se bănuia că e bastarda, și nu era dorită ca regina. Nu se dorea, în fapt, o femeie pe tron, așa că "șmecherii" de la Curte au căutat să dovedească faptul că, legal, femeile nu puteau moșteni tronul Franței; Lupoaica Franței (1959) - Isabelle, fiica lui Filip cel Frumos, căsătorită cu Eduard al II-lea, regele Angliei; Crinul și leul (1960) - în principal, despre Eduard al III-lea, al Angliei, Filip al VI-lea, al Franței. Când un rege pierde Franța (1977) pare că nu e in cele trei volume editate în România la acea vreme... (poate e, dar fara titlul care sa arate asta, cum e in cazul celorlalte). În volumele pe care le am scrie și despre Ioan I, regele necunoscut, care ar fi fost fiul Artagosului cu Clemence, dar înlocuit la botez pentru a nu fi otrăvit de cei care doreau tronul, începând o noua dinastie - evident, n-a fost niciodată pe tronul Franței sau altui stat.

Invelitoare si semn carte din hartie

Transformări creative este un joc care începe în luna ianuarie și durează până în luna noiembrie inclusiv. Un joc în care refolosim ceea ce poate avea alta utilitate. Refolosim transformând.În fiecare luna sunt patru teme, una pe săptămână: trei impuse și una la alegere. În fiecare luna este despre alt material.Pentru Transformari creative - ianuarie 2024 avem în vedere hârtia de ambalat. Temele lunii: 1. felicitare; 2. la indigo; 3. semn de carte/coperte; 4. fii creativ!

Am ales sa încep cu tema numărul trei. Ordinea în care alegem sa lucram nu este impusa, dar câștiga puncte cine înscrie lucrarea la timp.

Învelitoare din hârtie de ambalat pentru carte

Am primit, cu împrumut, zece romane semnate Georges Simenon, unul dintre autorii preferați în materie de romane polițiste. Sunt zece cărți din aceeași colecție, deci e perfecta învelitoarea pentru toate (chiar dacă unele au mai multe pagini, altele mai puține).

De regula, am mare grija de cărți – și nu doar când sunt împrumutate. Nu învelesc toate cărțile pe care le citesc, dar pentru acestea am ales sa confecționez o învelitoare deoarece este pe lista temelor jocului.

E hârtie natur lucioasa pe o parte, cam șifonată – aș fi putut sa o netezesc cu fierul de călcat (probabil) dar mi-a dat prin minte fix acum. Am desenat pe ea (prin copiere cu hârtie indigo) o brioșă zâmbitoare după un model trimis de Rux. În partea de sus și în partea de jos am colorat cu creioane cerate, din setul primit de la MNiko cu ocazia Adventului Exploratorului Creativ din 2023. După ce am colorat am frecat bine-bine cu șervețel, sa nu se ia culoarea (motiv pentru care are fardul cam intins – da-mi pare foarte simpatica și așa).

Cartea e învelită în sistemul clasic. Am pus banda adeziva transparenta și sus și jos, și pe fața și pe dosul învelitorii pentru mai mare rezistenta. (nu prea e estetic, dar...)

Semn de carte confecționat din hârtie de ambalat

Din bucata de hârtie rămasă de la învelitoare am confecționat un semn de carte. Era o fășie dretunghiulara – am îndoit fășia în doua, apoi am împăturit-o în patru, pe lungime, și-a ajuns la o lățime de 3 cm (lungimea e de 15 cm), și-am lipit.

Ca decor am aplicat patru bucatele de hârtie maro cu dungi aurii, de la o bomboana. Am tăiat rotundul hârtiei de la bomboana și ce-a rămas am tăiat în patru bucăți relativ egale.

De câte ori privesc semnul de carte cu aplicațiile lui ma gândesc la doua seturi de gene false! La un capăt am tăiat franjuri și le-am colorat cu creion maro cerat; cu același creion (tot din setul de la MNiko amintit mai sus) am trasat o linie subțirepe contur. Am frecat culoarea cu șervețel, sa nu se ia pe mâini.

N-am realizat cine știe ce capodopere, dar îmi place foșnetul ușor al hârtiei și aerul... vintage!

Indicatii despre joc:

https://mniko.blogspot.com/2023/12/transformari-creative-2024.html

La Jurnal, invelitoare din piele

Duminica spre luni, cerul a cernut putina zăpadă peste oraș – e un strat subțire pe acoperișuri, pe mașini, copaci și, pe ici-colo, pe zonele verzi, cum s-ar zice. Spre seara, luni s-au mai scuturat fulgi și acum e acoperit și carosabilul cu un strat subțire. Deși puțina zăpada, inghetata acum, aerul are parfum de iarna.

În jocul Provocări verzi –ianuarie 2024 nu e despre zăpada, ci despre un Jurnal de bord, o învelitoare pentru acest Jurnal, un semn de carte și un mini jurnal pentru mesagerul Provocărilor verzi – în cazul meu, Clara, care a prezentat caietul-jurnal.

Aveam de ceva timp dorința de a realiza o învelitoare de piele pentru un caiet, o carte, dar nu am avut ocazia pentru ca s-ar fi potrivit numai pentru cărți/caiete de o dimensiune data (în plus, caiete nu prea mai folosesc). Acum am avut ocazia și am confecționat o învelitoare din piele.

Clara, mesagera, prezintă jurnalul învelit în piele maro, și semnul de carte din același material.

Am făcut învelitoarea din materialul unei veste pe care am purtat-o atât de mult încât aproape ca am terminat-o. Acum și-a donat părți din ea pentru învelitoarea Jurnalului, pentru un semn de carte și pentru coperte la mini jurnalul mesagerei.

Învelitoare din piele naturala maro pentru caiet

E lipita pe la îndoituri și e circa un cm mai lunga decât jurnalul. Îmi place mult cum arata, dar îmi place, mai ales, faptul ca pare a fi... pergament.

E decorata cu bucăți de piele (bulina mica, vernil, este „spuma”). O fășie din piele e lipita într-un punct, pe coperta din spate, pentru a asigura jurnalul.

Cu învelitoare cu tot, jurnalul are înălțimea de 22 cm și lățimea de 15 cm.

Semn de carte din piele

Semnul de carte este o fășie, lunga de 23,5 cm și lata de 3 cm, tăiată din materialul aceleiași veste.

E franjurat și i-am aplicat niște... nu știu cum se numesc, aurii și foarte subțiri, din metal. Prinderea se face cu cele doua brațepe care le are ovalul din metal.

Mini jurnal cu coperte din piele maro

Pentru jurnalul mesagerei am folosit o bucata de piele și hârtie albă.

Paginile sunt cusute împreuna și coperta din piele cusuta de pagini – cusătura e mascata de un dreptunghi din piele și pe fiecare coperta, pe interior, am lipit câte un dreptunghi din carton auriu pentru a fi mai rigide copertele.

Clara prezintă și micul jurnal, care are 27 de pagini.

Latura mica a mini jurnalului e de 7,5 cm și latura mare de 9,5 cm. Bulinele sunt din diverse resturi de piele.

De ce din piele

Am ales sa confecționez din piele aceste obiecte pentru ca îmi place cum se lucrează pielea.

Și jocul Provocări verzi este despre redu – refolosește – reciclează original, așa ca orice obiect de îmbrăcăminte (sau de alta natura) care nu poate fi donat (dar nu merita aruncat) poate fi refolosit, în tot sau în parte, pentru diverse proiecte.

La un moment dat, în lume, a vâjâit un curent foarte agresiv împotriva folosirii blănurilor, a pieilor în industria modei. Probabil ca vâjâie și acum, dar nu mai e foarte mediatizat. În primul moment am fost pro, pentru ca ma gândeam doar la animalele care ajunseseră să fie vânate numai pentru blana și piele. Apoi am gândit: multe animale oricum sunt tăiate pentru hrana... Ar trebui ca blana lor, pielea, să fie aruncate pur și simplu?! Sa nu mai fie crescute pentru hrana inclusiv pe motiv ca... aceste animale poluează?! Ar fi cam absurd, oricât ar încerca veganii și vegetarienii să mă convingă. Sa nu mai fie îndopate cu hormoni de creștere și antibiotice păsările și animalele destinate hranei ar fi ok (intre altele, nu s-ar mai văita unii ca a crescut rezistenta la antibiotice a celor mai mulți oameni – insinuând ca oamenii iau antibiotice de capul lor când ei, probabil, doar consuma carnea unor animale / păsări îndopate cu antibiotice).