E vară, azi a plouat și a fost răcoare; pentru unii e și vacanță. Și în acest an voi vedea marea in poze și în filmulețe, dar îmi pot imagina și privind cochiliile de scoici și melci adunate, unele, de-a lungul timpului, altele primite.
Chiar dacă nu am vacanță, chiar dacă nu voi merge pe litoralul vreunei mări, am timp să mă joc. Transformări creative continuă. Materialul din luna iulie are la bază hârtia; tema doi: Melci, scoici : Orice proiect care să vă ducă cu gândul la o vacanță la mare. In proiect trebuie să apară minim un melc sau o scoică fie reală, fie desenată, modelată din lut/plastilină, sau proiectul vostru poate avea formă de melc sau de scoică. Am confecționat un capac pentru cana cu cafea.
Am folosit cam puțină hârtie pentru proiect, dar e recuperată din coperta unui bloc cu hârtie colorată. Inițial am vrut să răsucesc fâșiile sub formă de tub, înainte de a le lipi pe partea de jos a unui recipient din plastic, dar s-a dovedit rebelă hârtia: prea groasă, lucioasă și mai greu de fixat, tubul prea rigid ar fi ieșit și nu s-ar fi așezat bine pe plastic oricât de mult m-aș fi străduit să turtesc acest tub. Așa că, am tăiat fâșiile la o lățime de circa 0,5 cm și le-am lipit cu prenadez pe fundul tăiat din sticlă de plastic de un litru.
Marginea a ceea ce a devenit capac pentru cănile de cafea am vopsit cu bronz auriu. Pe fiecare protuberanță a capacului am lipit câte o scoică vopsită cu auriu. In mijloc, sus, am lipit mai întâi o împletitură din frunze uscate de la porumb - să se așeze cât mai drept cochilia incompletă a melcului (Rapana Venosa - pe litoralul românesc ar fi fost observat prima dată în 1963).
Am primit cochilia de la gazda jocului pe la inceputul anului și am lăsat-o pe masă, doar-doar îmi vine vreo idee pentru a o utiliza cumva - prea-mi place. Primul gând a fost să îi atașez un șnur și să o port la gât, dar... cât să am la gât același pandantiv mare?! Și a venit gândul bun: moț la capacul pentru cănile de cafea.
Pentru cana cu cafea - mai ales când o beau în balcon (mai puțin iarna) - folosesc (foloseam 😊) un capac de borcan, să-mi feresc cafeaua de surprize... Nu beau doar o cafea pe zi, și nici nu beau cafeaua aproape ca pe apă, și nici nu-mi place fierbinte. Ei, de aceea am nevoie de capac, chiar și când o beau în casă: mai sare in ea ceva din ce tai, mai scap câte un pix, mai pun guma de șters in ea, mai scutur scrum in ea... chestii de gen...
Presupunând că nu se va dovedi foarte comod acest capac poate fi oricând doar ornament. Deocamdată acest capac pentru cană mi se pare perfect, și elegant, chiar dacă pe cană e cam strâmb (nu toate cănile pe care le folosesc au toarta așa de sus, dar aceasta a fost la îndemână pentru poză).
