Cățelușul cu buline. PV

Să ai și un prieten cățeluș e și bine și frumos, mai ales dacă-i unul jucăuș și plin de energie și tu nu ești genul sedentar - un dalmațian, de exemplu, care are nevoie de multă mișcare. Un câine din rasa Dalmațian te ține in priză mai tot timpul, pentru că e foarte vioi. Sunt câini mari (un pic și ceva peste 50 de centimetri înălțime și circa 30 kg greutate), dar intră in categoria câinilor de talie medie. Se adaptează ușor în variate condiții, și nu sunt pretențioși. Un astfel de câine nu acceptă imediat străinii, dar se decide repede ce persoane îi plac (și-și arată din plin simpatia, când e cazul), și are o memorie extraordinară: recunoaște chiar și după mai mulți ani o persoană (plăcută sau antipatică). 

Unii afirmă că dalmațienii și-ar avea originea în Egiptul antic - îmi place ideea.

Ce m-a luat cu Dalmațienii?! Tema 20 (săptămâna 13 - 19 octombrie), Salvam păpuși III, jocul Provocări verzi: un prieten - cățelușul adoptat. 

Clara, mesagera, e  foarte încântată, chiar dacă Dalmațianul nu e chiar... Dalmațian. 

Vorba 'ceea: nu tot ce-i alb cu buline negre e dalmațian. Știți că puii dalmațieni sunt albi, fără buline (negre sau maronii)? Altfel spus, cățelușul adoptat nu e pui. Și nu-i nici dalmațian pur, desigur. Unii mi-au zis că e metis de dalmațian cu... Mops (cunoscut și ca Pug). Acum, ce să zic...? Pare că așa ar fi. Înălțimea lui, circa 40 cm. E ușor ca o perniță umplută cu puf.

Îl prezint abia acum pentru că procesul de adopție a durat cam mult, din mai multe motive. Ideea dalmațianului a venit căutând ceva material potrivit - nu voiam o miniatură de data aceasta. Am văzut materialul bejuliu cu buline aproape negre (de la o fustă pe care o desfăcusem cu ani în urmă să-i modific - a doua oară - modelul). Imediat mi-a venit ideea cu dalmațianul și ocazia de a repeta, pentru cine, încă, nu știe: dalmațianul, câine prostănac e doar legendă! E un câine greu de strunit, de educat, mai ales în primii doi ani de viață, când este extra zvăpăiat și pus pe șotii - dar e un câine inteligent (și foarte încăpățânat, în sensul de personalitate puternică, nu în sensul de prostie). Practic, nu cred că există câini tâmpiți. 

Revin la cățelușul cu buline. Tiparele pentru cap, corp, coadă, lăbuțe sunt din capul meu - fără să măsor, fără să mă inspir (ceea ce se vede!) Am vrut să mă inspir, dar prea era complicat... așa că am simplificat.

După ce am decupat materialul m-am apucat de cusut - manual! - în timp ce ascultam gargara unei politiciene. Am avut nevoie de gargara a trei politicieni, in zile diferite ascultați, până am terminat cățelușul cu buline.

Cu boticul nu m-am descurcat și am ales să-l las plat - ceea ce-l cam face să pară Mops. Zilele trecute am văzut la Rux (gazda Provocări verzi) pe Pupo, cățelușul cu pete colorate, și mi-a venit ideea cum să-i fac boticul: confecționam o bilă din material alb, umplută cu vată, și o atașam la cap, apoi coseam nasturele negru (trufa). Incredibil! Câte obiecții, împotriviri am întâmpinat! Așa că l-am lăsat... dalmațian-mops cu buline (sau ce-o fi el!) Și, uite-așa, am mai întârziat o săptămână! 

Ce să mai zic! Firea lui de dalmațian l-a ajutat sa se acomodeze repede și, se pare, cei care l-au văzut l-au plăcut cu adevărat, dacă nu m-au lăsat să-l modific. E frumos de urât ce e - dacă e să-i cred; și de ce n-aș face-o?! Are corpul ușor cam mărișor in raport cu lăbuțele și capul. Corpul e mai deschis la culoare pentru că l-am umplut cu un scul de ață din bumbac alb; lăbuțele și coada sunt umplute cu melana; capul e o nuanță mai închisă pentru că e umplut cu fire de lână gri - un scul mic cu fire foarte încurcate. Ochii sunt din plastic, limba din fetru, petele de pe urechi sunt din catifea neagra. Zgarda e din piele neagră și are atașat un medalion (fost mărțișor) cu prima litera a prenumelui: D, de la... Dian! Așa l-au numit, deși habar n-au dacă e un el sau o ea! Nu contează - așa-i rămâne numele. 😃

E un cățeluș moale la atingere, maleabil. Când îl scutur dă din coadă, din urechi și din lăbuțe! 

Și câinele dalmațian, și mopsul, sunt câini puternici și atașați de cei care-i adoptă. Pe Dian nu l-am testat încă privind atașamentul, dar nu e puternic. De fapt, pare că testul atașamentului a fost făcut! E atașat de Clara!

Fără legătură

Căutând o ghindă, din numai două pe care le aveam am rătăcit una, care a căzut de pe masă... undeva! Am o mulțime cutii în zonă, cu fel și fel prin ele - am făcut ordine în cutii, printre dosarele și cursurile din alta... M-am uitat pe sub mobilier, dar n-am găsit ghinda; în schimb, am găsit brelocul dalmațian din cauciuc pe care-l rătăcisem cu mulți ani în urmă - era căzut după o bibliotecă scundă, între țevile de apă care fac legătura cu centrala de apartament. 

L-am scos greu, și-i murdărici! L-am spălat, dar tot bejuliu a rămas. E un pic mai mare decât un sâmbure de caisă.

Nu e chiar așa maroniu ca în poze - cauza e lumina becurilor sub care am fotografiat.

Pentru fi povestea totala: acum nu găsesc dalmațianul mărțișor! Știu că e pus bine, dar nu știu unde. Poate, căutând mărțișorul voi găsi ghinda... Bine și așa rău.