Ghindută la intalnire

Vi-l prezint pe Ghinduță.

E un tinerel nu prea înalt (10 cm), nici prea frumușel, cam naiv de felul lui, dar cu suflet mare. Dacă-i făcut dintr-o ghindă, un sâmbure de migdală, ochi din paste făinoase colorate, gura din carton buretat și rămurele de vâsc lipite cu silicon nu poate avea suflet? Amintiți-vă doar de Pinocchio, care a fost plămădit din lemn, mai întâi. 

Ghinduță e inspirat dintr-o postare a Potecuței (Poteci de dor) la Miercurea fără cuvinte - e o rudă îndepărtată a celor de acolo.

Când in capul meu tabelul lunii noiembrie se închidea în 10 noiembrie m-am grăbit să postez și pentru Transformări creative, luna noiembrie, tema 4 - Fii creativ! - l-am postat pe Ghinduță când încă nu avea ochi. Și nici nu mi-am dat seama până de curând că ochii nu-i lipisem!

Are cu el o floare galbenă (dintr-un fost mărțișor) culeasă la repezeală pentru că s-a prezentat la întâlnirea cu Ghinduța fără măcar c-o floare! Un pomișor i-a oferit o frunză de la el, să pară mai bogat semnul de apreciere. Sigur, în creierașul lui nu era nevoie de o floare - doar se prezenta cu propria-i personalitate! 

Ghinduță s-a înțeles cu Ghinduța să se întâlnească la liziera unei păduri, unde știa el o băncuță ferită de ochii (și de gura) lumii.

A venit la punctul de întâlnire mai devreme, dar timpul trecea și Ghinduța nu venea!

Aștepta și mormăia; mormăia și se plimba, dar zâmbetul nu-l pierdea.

Seara se lăsa, dar Ghinduța nu se vedea.

Obosit de așteptare - poate și de întristare - s-a întins pe banca tare.

Dimineața a sosit și pe bancă l-a găsit.