Scorbura pentru papagalul Ara

Se apropie iarna... Oamenii gospodari și alte vietăți se pregătesc de iernat - avantaj ființele care hibernează: își găsesc un loc sigur și dorm vreo trei luni. Nu mă pregătesc de iernat, și nici jucăriile mele, dar una și-a pregătit scorbura... pentru la primăvară - jucăriile alese (surprize din oua de ciocolata) sunt doi mici papagali din ceea ce vreau să îmi imgaginez a fi specia Ara. În ultimul timp surprizele din aceste oua n-au prea mai avut farmec și nu am mai cumpărat. Relativ recent s-a început și o campanie împotriva surprizelor din dulciuri pentru a nu-i mai tenta pe copii să mănânce prea mult zahar... Și nu doar atât: se dorește și eliminarea ambalajelor frumos colorate ale produselor alimentare pentru copii. O fi bine, o fi rău, ii las pe alții să concluzioneze și mă preocup de papagalul meu care, deocamdată, e solo și șansele să-și găsească pereche sunt mici spre deloc. Și când mă gândesc că acești papagali se împerechează pe viață și își cresc puii împreună... aproape că îmi vine să-i confecționez eu o papagaliță. Poate mai târziu, spre primăvară. 

Dar... Ce-mi văd ochii atunci când deschid cartea cu povești Provocări verzi, capitolul Salvam papusi III, tema 25?! Papagalul Ara cu aripi albastre, zis Kit prin pădure, pare că dă târcoale papagaliței Ara militaris, gălăgioasă de felul ei. Ea pare indiferenta și se leagănă pe-un băț. 

I-a dat Kit târcoale cât i-a dat si-apoi, ușor dezamăgit, a zburat pe-un ciot de pom în scorbura căruia își pregătise cuib.

Clara, mesagera, îl incuraja să nu renunțe - dar el nici gând n-avea să renunțe la prima și marea lui dragoste (la prima vedere). Ii pasa lui prea puțin că fata nu-i din specia lui - ceea ce spera era ca nici ei să nu-i pese și să-l aleaga pentru cine este, nu pentru culoarea penelor.

Muncise mult să-și amenajeze culcușul și voia, neapărat, să-l împartă cu cineva. Îl ajutase și Clara, fara îndoiala, și-i era recunoscător. 

Clara a descoperit ciotul de copac cu scorbura, la margine de pădure, unde obișnuia să-și petreacă timpul, urmărind amuzată ce se tot întâmpla lângă buturuga veselă și băncuța inițial tristă.

El a amenajat interiorul, aducând iarba de mare, câteva pene de guguștiuc, câteva paie din foi de porumb și, desigur, un mic stoc de semințe, să fie acolo pentru cina la prima întâlnire oficială.

La exterior n-a avut ce aranja - a avut grija natura... unuia care se juca și recupera diverse, dandu-le o nouă viață, cu un nou scop. 

Intr-o cutie de mini panettone e tăiata o gaura rotunda. Cutia, desfăcută într-o parte, e învelită în șervețel alb (prosop de hârtie) lipit cu aracet. 

Peste șervețel e o folie maro lucioasă desprinsă de pe protecția dintr-o cutie de bomboane, și șifonată în pumn pentru aspect de scoarță.

Ușa sta închisă datorita unei agrafe de birou - e mascata cu o frunza mică de arțar lipită astfel încât să nu se deterioreze când deschid cutia (dar am uitat sa fac o fotografie).

Hârtia lucioasă, fiind insuficienta, e completata de un servetel cu motiv de Crăciun.

Mai sunt adăugate: trei floricele mov uscate, carton auriu cu model (tăiat din cutie de bomboane), șervețel verde (iarba) și alte mărunțișuri decupate din hârtie. 

Totul este pregătit pentru Kit cel roșu și Mili cea verde.