Gnom de toamna. TC3-septembrie

Gnomii sunt creaturi mitice caracterizate prin statura lor mică (de numai câțiva centimetri) și viața subterană - ei merg pe sub pământ așa cum oamenii merg pe el.

Gnomul de toamnă pe care l-am meșterit pentru tema trei din septembrie, în cadrul jocului Transformări creative nu cred că se poate mișca pe sub pământ, dar nu pot fi sigură. Cu gnomii nu se știe niciodată. 

Atunci când modelezi un gnom, gândindu-te la ce reprezintă în folclor, te poți alege cu un gnom cu puteri reale (în legende totul e posibil, și multe legende - se spune - au un sâmbure de adevăr, de realitate). Așa stând lucrurile, mă pot aștepta la minuni de la mititelul acesta pe care l-am plămădit folosind următoarele: un bec clasic (ars), vopsea acrilica portocalie, melană (pentru a umple tichia, nasul, mâinile și pentru barbă), material verde de la un fost tricou (pentru mâini), ață verde cu firișoare argintii (pentru prinderea mâinilor pe filet și pentru o mai buna aderare a adezivului), mătase verde dintr-o fostă cămașă, pentru tichie, fetru verde pentru a întări borul tichiei.

Nasul e făcut dintr-un rotund mic - material sintetic - în care am introdus melană. Gnomul își păstrează poziția verticală pe o garnitură de cauciuc.

In viziunea lui Paracelsus, gnomii sunt cele mai importante creaturi care întruchipează caracteristicile elementului Pământ (din elementele clasice: Pământ, Foc, Apă, Aer).

Conexiunea lor cu natura și pământul îi face aliați puternici pentru cei care caută o legătură profundă cu lumea naturală. Sunt simboluri ale pământului și naturii, reprezentând armonia și echilibrul din lumea naturală; amintesc oamenilor de importanța cultivării unei relații bune cu pământul și de importanța respectării resurselor acestuia. In calitate de gardieni ai pământului dețin o profundă înțelepciune pe care oamenii o pot folosi. Gnomii ajută plantele să crească, veghind la dezvoltarea armonioasă a acestora, dar se spune că își păzesc și comorile. 

Având o legătură profundă cu energia pământului gnomii simt prezența comorilor ascunse, dar nu doar atât - având cunoștințe extinse despre minerale și metale prețioase adesea îi ghidau pe mineri spre zăcăminte valoroase.

Gnomul din povestea mea se arată purtând cu el ofranda de bună-înțelegere: un bostan-dovleac, un ciorchine de struguri, trei mere. Zic de ofrandă pentru că gnomii mai sunt cunoscuți și pentru firea lor răutăcioasă (le place sa joace feste). Unele legende sugerează că au capacitatea de a-și schimba forma, ceea ce-i face figuri evazive și misterioase.

Pentru accesoriile gnomului am folosit fetru galben și portocaliu + carioci, pentru floricelele de pe tichie. Pentru fructele-ofrandă am utilizat pasta de modelat: dovleacul, merele (care nu par mere) și boabele de struguri. Am vopsit cu ojă fiecare fruct. Cârcelul dovleacului e liță, frunza e din fetru și codița din piele bej. Frunzele merelor sunt din fetru.

Boabele de struguri sunt lipite pe un romb portocaliu căruia i-am tăiat un vârf; frunza e din hârtie pe care am colorat-o cu creioane. (bățul de chibrit e pentru aproximarea dimensiunii)

Gnomii nu sunt numai protectori ai lumii naturale, ci și ai gospodăriilor umane. Intră noaptea în case, pe ascuns, să ajute la treburi și să aducă noroc. Își folosesc abilitățile magice pentru a asigura bunăstarea gospodăriei și, fiind meșteri pricepuți, repară obiectele sparte din casă (poate vor trece și pe aici, măcar să lipească micuțele bibelouri pe care le-am spart într-o zi de Sânziene).

Se spune că gnomii se transformă in piatră in lumina soarelui; unele surse afirmă că se transformă in broaște, nu in piatră, sub razele soarelui. Oricum o fi, gnomii sunt creaturi bune, care ajuta plantele sa se dezvolte.

La mijlocul anilor 1800, Phillip Giebel a făcut, din teracotă, primul gnom de grădină și, curând, acest ornament a devenit foarte popular in Germania.

Școala pădurii. PV-Salvam papusi

Pădurea este o lume aparte, o lume în care totul este interdependent și mutual dependent. Pădurea este și o lume întunecată și magică, plină de aventuri minunate, dar și de provocări teribile. În pădure nimeni nu este singur.

O călătorie în pădure este o călătorie spre înțelegere.

Clara, mesagera Provocări verzi 2024, s-a pregătit pentru școala pădurii cum s-a priceput. 

Din mâneca unei cămăși și-a confecționat un costum kaki: jachetă, bluză și pantaloni - pantalonii sunt cam scurți pentru că a stat cu picioarele in apă când a măsurat.

A vrut să-și confecționeze o șapcă sau o bereta, dar a reușit ceea ce se vede-n poză. A croit chipiul și brâul din materialul unei genti dezafectate. Botinele sunt vârfurile unei mănuși pentru șoferi.

Și-a luat cu ea un atlas cu animale, ceva pești și o reptila și-a pornit către cea mai apropiată pădure, un mestecăniș.

Abia s-a apropiat și-a întâlnit o Vulpiță foarte curioasă privind atlasul ei. 

Cu multă bucurie, Clara i l-a oferit să-l răsfoiască.

- Cum de ai ieșit din pădure? o întreabă Clara pe Vulpiță.

- Caut mâncare. Mai nimic nu e în pădure, în ultimul timp. Nici vulpițe, lupi sau veverițe nu prea mai sunt. Care mai de care, și-a luat lumea-cap - dacă a scăpat de vânători. N-ai aflat ce-a pățit ursul brun? E ținta vânătorilor. Flămând fiind își caută hrana prea aproape de oameni; ca și cum i s-ar fi șters din ADN că omul e cel mai puternic prădător. Dar, nu! Ursul știe! Știu și eu și știu și lupii, dar ne apropiem, pentru a supraviețui - dacă avem vreo șansă...

Va urma... poate... 😊

Canar pe oglinda. TC4 și RiO

Canarul Tweety e unul dintre personajele favorite. Îmi place de numa' și cum vorbește personajul. Cu ceva ani în urmă, una dintre prietene mi-a dăruit o "cană Tweety" - e adorabilă. Cană e impropriu spus pentru că ar încăpea in ea doi canari - înghesuiți, dar ar încăpea. 

Între altele, am o oglindă pe care e pictat acest canar și mi-am zis că aș putea să pictez și eu. Ha-ha! Ocazia a fost numai bună pentru că în septembrie, în jocul Transformări creative e cu sticlă - oglinda e tot sticlă așa că e permisă (sunt permise inclusiv ceramica și porțelanul). Tema patru, în fiecare lună, e Fii creativ! Fiecare face ceea ce vrea (și poate). 😊

L-am pictat pe Tweety, copiind cu foaie de calc un desen de pe cutia in care era cana (am păstrat imaginile cu Tweety, pentru a avea un model la îndemână, când am nevoie). Cu indigo am transferat desenul pe oglindă și am pictat. 

Mă gândeam: cât de greu o fi să pictezi pe oglindă? Și-am aflat! Pentru mine nu a fost deloc simplu. Probabil că există o tehnică anume, dar am pictat după ureche. 

Când am fotografiat, încercând să obțin reflexii pentru jocul Reflexii in oglindă, inițiat cândva de SoriN și găzduit azi de Carmen pe blogul Intre vis și realitate, mi-am zis uau! ce nașpa am reușit! Am lăsat imaginea, ca exemplificare, și apoi am retușat, pentru a obține ceva mai frumos (prin comparație, ce e in prima foto e net mai reușit decât ce e in a treia)

Am pictat pe jumătatea unei truse cu oglindă - dacă tot a rămas o parte neutilizată... Înălțimea oglinzii e de 8 cm, lățimea de 5 cm.