Gnom de toamna. TC3-septembrie

Gnomii sunt creaturi mitice caracterizate prin statura lor mică (de numai câțiva centimetri) și viața subterană - ei merg pe sub pământ așa cum oamenii merg pe el.

Gnomul de toamnă pe care l-am meșterit pentru tema trei din septembrie, în cadrul jocului Transformări creative nu cred că se poate mișca pe sub pământ, dar nu pot fi sigură. Cu gnomii nu se știe niciodată. 

Atunci când modelezi un gnom, gândindu-te la ce reprezintă în folclor, te poți alege cu un gnom cu puteri reale (în legende totul e posibil, și multe legende - se spune - au un sâmbure de adevăr, de realitate). Așa stând lucrurile, mă pot aștepta la minuni de la mititelul acesta pe care l-am plămădit folosind următoarele: un bec clasic (ars), vopsea acrilica portocalie, melană (pentru a umple tichia, nasul, mâinile și pentru barbă), material verde de la un fost tricou (pentru mâini), ață verde cu firișoare argintii (pentru prinderea mâinilor pe filet și pentru o mai buna aderare a adezivului), mătase verde dintr-o fostă cămașă, pentru tichie, fetru verde pentru a întări borul tichiei.

Nasul e făcut dintr-un rotund mic - material sintetic - în care am introdus melană. Gnomul își păstrează poziția verticală pe o garnitură de cauciuc.

In viziunea lui Paracelsus, gnomii sunt cele mai importante creaturi care întruchipează caracteristicile elementului Pământ (din elementele clasice: Pământ, Foc, Apă, Aer).

Conexiunea lor cu natura și pământul îi face aliați puternici pentru cei care caută o legătură profundă cu lumea naturală. Sunt simboluri ale pământului și naturii, reprezentând armonia și echilibrul din lumea naturală; amintesc oamenilor de importanța cultivării unei relații bune cu pământul și de importanța respectării resurselor acestuia. In calitate de gardieni ai pământului dețin o profundă înțelepciune pe care oamenii o pot folosi. Gnomii ajută plantele să crească, veghind la dezvoltarea armonioasă a acestora, dar se spune că își păzesc și comorile. 

Având o legătură profundă cu energia pământului gnomii simt prezența comorilor ascunse, dar nu doar atât - având cunoștințe extinse despre minerale și metale prețioase adesea îi ghidau pe mineri spre zăcăminte valoroase.

Gnomul din povestea mea se arată purtând cu el ofranda de bună-înțelegere: un bostan-dovleac, un ciorchine de struguri, trei mere. Zic de ofrandă pentru că gnomii mai sunt cunoscuți și pentru firea lor răutăcioasă (le place sa joace feste). Unele legende sugerează că au capacitatea de a-și schimba forma, ceea ce-i face figuri evazive și misterioase.

Pentru accesoriile gnomului am folosit fetru galben și portocaliu + carioci, pentru floricelele de pe tichie. Pentru fructele-ofrandă am utilizat pasta de modelat: dovleacul, merele (care nu par mere) și boabele de struguri. Am vopsit cu ojă fiecare fruct. Cârcelul dovleacului e liță, frunza e din fetru și codița din piele bej. Frunzele merelor sunt din fetru.

Boabele de struguri sunt lipite pe un romb portocaliu căruia i-am tăiat un vârf; frunza e din hârtie pe care am colorat-o cu creioane. (bățul de chibrit e pentru aproximarea dimensiunii)

Gnomii nu sunt numai protectori ai lumii naturale, ci și ai gospodăriilor umane. Intră noaptea în case, pe ascuns, să ajute la treburi și să aducă noroc. Își folosesc abilitățile magice pentru a asigura bunăstarea gospodăriei și, fiind meșteri pricepuți, repară obiectele sparte din casă (poate vor trece și pe aici, măcar să lipească micuțele bibelouri pe care le-am spart într-o zi de Sânziene).

Se spune că gnomii se transformă in piatră in lumina soarelui; unele surse afirmă că se transformă in broaște, nu in piatră, sub razele soarelui. Oricum o fi, gnomii sunt creaturi bune, care ajuta plantele sa se dezvolte.

La mijlocul anilor 1800, Phillip Giebel a făcut, din teracotă, primul gnom de grădină și, curând, acest ornament a devenit foarte popular in Germania.