Am tot amânat, din fel și fel de cauze - pe care le consider obiective (macar pentru confortul meu psihic) 😃 - sa public despre ce am mai amintit pe ici, colo de-a lungul timpului. După acestea ar trebui sa urmeze șiraguri din paste făinoase.
Mai jos e un șnur tricotat din lana bleumarin pe care l-am făcut în anii de liceu (clasa a noua, cred). Pentru a nu fi foarte tern am înfășurat și un firicel auriu. Nu e chiar la baza gatului, dar nici foarte lunga (se lărgește pe măsură ce e folosit pentru că nu are închizătoare)
Spre surpriza mea, și colege de clasa și colege de liceu cărora nu le știam numele (până atunci) m-au rugat sa tricotez și pentru ele. Unele mi-au adus ață din care voiau zgarda, altele au vrut ca al meu, altele au ales o culoare din ce le-am zis că am. Am făcut vreo trei, când unul dintre colegi m-a întrebat de ce nu cer bani... Oooo! Mi-era rușine să le cer bani, dar, și la "insistențele" altora, am făcut-o: 3 lei zgarda făcută din firele pe care le aveam eu, doi lei pentru cele făcute "cu firele clientei". Din banii adunați cumpărăm gogoși și langosi - pentru toată "trupa" - de la chioșcul aflat la circa 100 m de poarta liceului: 2 lei un langos, un leu gogoașa.
Colierele de mai jos sunt făcute din mărgele pe care le-am confecționat din pâine și aracet (câteva sunt și din hârtie igienică cu aracet, dar n-aș putea spune care alea, care alea - uitasem aspectul când am pomenit despre aceste mărgele într-un schimb de comentarii cu Suzana, cu mai mult timp in urmă).
Relativ de curând am găsi aceste coliere - le rătăcisem bine, și am dat de ele într-o cutie cu materiale diverse - probabil că le-am pus acolo cu intenția de a le modifica... iar! Am tot modificat forma "bijuteriilor" - ba brățara și un șirag la baza gatului, ba un șirag lung și simplu, ba unul dublu combinat cu alte mărgele și tot așa.
Primul colier e pe șnur maro, are un accesoriu argintiu sub forma de funda pentru a "despărți" firele, și o bucată de lănțișor argintiu.
Al doilea șirag e pe fir de ață portocalie, croșetat. Mărgelele le-am combinat cu ceva accesorii aurii (de pe la șiraguri stricate sau transformate); am adăugat și câteva mărgele din lemn (cele mici și rotunde). Pandantivul e din ghips, și la origine a fost mărțișor.
Confecționare mărgele din pâine și aracet
Cantitățile nu mi le amintesc, dar sunt in funcție de cate mărgele vreau. Am folosit miez de franzela pe care l-am frământat cu aracetul - cât să devină o pasta omogena și destul de dură la "frământat". Am pus și circa o linguriță cu apa. După frământat am modelat mărgelele in ce forma am vrut și le-am înfipt în vârf de scobitori așezate vertical, într-un "suport din lemn găurit special pentru diverse care necesitau uscare (suportul nu-l mai am sau nu-l mai găsesc, dar uscarea mărgelelor se poate face in multe feluri). Mie mi s-a spus sa evit uscarea mărgelelor in cuptor pentru că riscul de a crăpa e mare. Azi exista și altfel de cuptoare, deci nu mai știu ce și cum, dar exista și fel de paste potrivite pentru confecționare mărgele și multe altele. Oricum, de-ar fi sa mă mai încumet la astfel de mărgele aceeași metodă as folosi. Hm. Poate că ar trebui sa confecționez câteva, să fiu sigură cam am reținut corect rețeta și... să aflu daca franzela de azi se pretează la astfel de confecționări.
Pentru a le modela am folosit puțină cremă de mâini întinsă pe mănușile "chirurgicale" - greu făceam rost de astfel de mănuși la acea vreme! A fost necesar să le și netezesc, mărgelele, cu șmirghel fin de tot (n-am idee ce granulație)
După ce s-au uscat foarte bine le-am găurit cu burghiul, folosind mașina de găurit. Găurile pot fi făcute cu un pai sau altceva atunci când sunt moi, umede.
Sunt vopsite cu acrilice - după uscarea totala, înainte de găurire - în degradeuri de maro, portocaliu, galben. Culoarea nu se transfera pe piele nici în contact cu apa/transpirația.
