Volumul 3 reconditionat. Semn de carte

Îmi plac romanele istorice mai mult decât manualele de istorie, dar nu acesta e motivul pentru care am ales sa recondiționez coperțile unui roman în trei volume: Regii blestemați. Recondiționarea - cam mult spus, totuși - e vizibila în cazul volumului trei, și e tema lunii iunie la Provocări verzi - 2024, Salvam cărți: Vacanta. Primul popas de... Poveste. 

Tema implică și un semn de carte, așa că am inceput cu acesta. Nu. 

De semnul de carte mi-am amintit când am vrut sa înscriu în tabel link-ul postării. Doar pozele sunt la inceput.

Semnul de carte e confecționat din denim culoarea petrolului și decorat cu o bucata de perdea alba colorata cu acrilice și ceva bronz auriu, dar și cu "linii" și contururi din silicon auriu cu sclipici și silicon verde.

Ca sa nu se lipească de pagini siliconul l-am presat cu degetele până nu s-a mai simțit lipicios.

Recondiționare cotor carte

Un roman istoric nu e tocmai o poveste deși, în general, autorii își mai lasă imaginația să zburde. Maurice Druon a coborât în istorie până în secolul al XIV-lea, documentandu-se foarte serios ( ajutat și de alții), dar și-a lăsat fantezia libera. N-am căutat să "separ" realitatea istorică de fantezie, dar m-am cam prins pe unde a fabulat. Unele episoade din carte (scrie in Introducere) sunt considerate de istorici ca fiind neverosimile. Oricum, n-am citit romanul (de doua ori, la distanță de ani) pentru acuratețea istorică.

Așa... Revenind la Provocări verzi... Am avut carton potrivit numai pentru cotorul volumului trei, care - culmea coincidenței! - era cel mai deteriorat.

N-am făcut mare lucru. Am lipit paginile care deveniseră volante - astfel încât să nu se desprindă de cotor și să permită bine deschiderea cărții. Am acoperit, cu o carioca, "zgârieturile" albe de pe coperta.

La volumele unu și doi am avut mai puțin de lucru - la volumul doi am reușit mai bine decât la primul. Doar am acoperit "zgârieturile" și am dichisit puțin cotoarele (paginile nu erau desprinse).

Clara, mesagera Provocări verzi-2024, e așezată pe volumele unu și doi, prezentând volumul trei cel dichisit mai cu spor.

Pe cotorul din carton albastru am scris cu dermatograf alb și am lipit peste banda adeziva, sa nu se șteargă. In afara de dermatograf aveam albe doar vopsea și acuarele - nu mă descurc să scriu cu așa ceva pe o suprafață mică așa că am făcut... alegerea firească.

Înscriu aceasta postare și în jocul Transformări creative 2024, în tabelul rezervat "restanțelor", pentru luna martie, tema 3 (recondiționare carte) și pentru luna februarie, tema 4: Fii creativ! (semnul de carte) 

Mulțumesc pentru sugestie, Mihaela!

Un pic despre roman

Seria de romane scrisă de Maurice Druon o am in trei volume (ediția 1977, Editura Cartea românească), cu titlul Regii blestemați. Din serie fac parte: Regele de Fier (1955) - despre regele Franței numit Filip cel Frumos și care pare că a rămas în istorie nu pentru reformele sale, ci pentru distrugerea Ordinului Templierilor; Regina sugrumată (1955) - despre Margareta de Burgundia, soția lui Ludovic al X-lea, zis Arțăgosul, care a urmat la tron tatălui său, Filip cel Frumos; Otrăvurile coroanei (1956) - despre Clemence, nepoata reginei mamă Maria a Ungariei, care pleacă în Franța pentru a deveni a doua soție a Artagosului; Legea bărbaților (1957) - în principal despre momentul morții lui Ludovic al X-lea care a avut doar o fata, cu Margareta de Burgundia, fiica ce se bănuia că e bastarda, și nu era dorită ca regina. Nu se dorea, în fapt, o femeie pe tron, așa că "șmecherii" de la Curte au căutat să dovedească faptul că, legal, femeile nu puteau moșteni tronul Franței; Lupoaica Franței (1959) - Isabelle, fiica lui Filip cel Frumos, căsătorită cu Eduard al II-lea, regele Angliei; Crinul și leul (1960) - în principal, despre Eduard al III-lea, al Angliei, Filip al VI-lea, al Franței. Când un rege pierde Franța (1977) pare că nu e in cele trei volume editate în România la acea vreme... (poate e, dar fara titlul care sa arate asta, cum e in cazul celorlalte). În volumele pe care le am scrie și despre Ioan I, regele necunoscut, care ar fi fost fiul Artagosului cu Clemence, dar înlocuit la botez pentru a nu fi otrăvit de cei care doreau tronul, începând o noua dinastie - evident, n-a fost niciodată pe tronul Franței sau altui stat.