Borcanul auriu. TC2-septembrie

Toamna, se poate spune, a început să-și întindă mantia. Jocul Transformari creative avansează cu anotimpul. Eu... avansez săptămânal - îmi place să cred - cu temele fiecărei luni calendaristice. E a doua săptămână din luna cu sticlă (sticla, adică, e materialul lunii in cadrul jocului. 

Tema a doua este La indigo! E vorba despre reproducerea - mai mult sau mai puțin fidel - a unui borcan cu lumânare. Modelul este pe blogul Explorator prin viață, unde MNiko găzduiește jocul. 

Ceea ce am făcut se vede in poza de mai jos. Privit de la distanță borcanul arată mult mai bine decât in poză. 😃

Prima încercare, însă, a fost cu un borcan înalt de 12,5 cm. Am lipit pe el o frunză, apoi l-am vopsit cu albastru, acrilic - după uscare culoarea s-a întunecat; a fost primul lucru care m-a indispus, dar mi-am zis că... asta e. Când să desprind frunza, lipită cu lipici pentru puzzle (primit de la gazda jocului, anul trecut), hop! S-a lipit extra bine! Și folosisem acest lipici cu gândul că frunza se va dezlipi ușor. Nu. 

M-am supărat, pentru că arăta cam zdrențăros conturul frunzei pe sticlă, și-am zis c-o iau de la capăt. Cucu! Vopseaua se curăță greu - poate ar fi fost simplu cu diluant, dar aveam doar acetona pentru curățat lacul de pe unghii și era insuficienta. Deși am curățat parte din vopsea, am zis să-i fac, totuși, poză.

Am abandonat borcanul înalt și am căutat unul rotunjor. Mi-am zis că, (aproape) sferic, vopsit cu auriu, se potrivește și toamna, și iarna. S-a vopsit ușor și lacul bronz-auriu s-a uscat repede. Cu ojă portocalie am trasat dungi, imaginându-mi că reprezint un dovleac. Nu seamănă a dovleac, ci a glob auriu cu dungi portocalii. 

Modelul de frunza l-am desenat și am lipit tot cu lipici pentru puzzle - uitând faza cu dezlipitul! - dar s-a dezlipit excelent! E întreaga și lucioasă pe partea unde a fost lipiciul - ca și cum ar fi plastifiată.

La gâtul borcanului am legat câteva fire obținute din foi de la porumb. Sor'mea a feliat niste foi în fâșii de 2-3 cm lățime și le-a pus la uscat in ideea de a le folosi la ceva decorațiuni - spre surprinderea ei, după uscare arată ca iarba uscată. S-au potrivit la fix pentru tema mea. Firele astfel obținute sunt destul de rigide și nu pot fi rupte trăgând de ele sau îndoindu-ule - extra-rezistente la tracțiune.

Pe fundul borcanului am pus un pumn de pietricele din granit (rămase de când s-a lucrat la ceva mozaic) - lumânarea e destul de bine fixată între ele. 

Dar până să găsesc lumânare!! Am vrut să cumpăr - și nu s-ar fi numit refolosire - dar prin magazinele din apropiere erau doar din cele pentru tort și rotundurile acelea în cutiuțe din aluminiu - de-astea aveam și în casă, dar nu mi se par potrivite. Și mi-am amintit că într-un sfeșnic din cristal (mutat de colo-colo an de an) era înfiptă o lumânare neatinsă vreodată de foc - am găsit repede sfeșnicul, dar nu și lumânarea. După vreo două zile am găsit și lumânarea - un raft mai jos în bufetul unde era sfeșnicul, căzută printre platouri. Și-am tăiat cinci cm din această lumânare gălbuie - i-am tăiat vârful, să fie aspectuoasă, în borcan. Și gata.