Nu știu ce fac cu timpul! Îl rătăcesc, îl pierd... Trebuie să caut in buzunarele hainelor de vară, înainte de a le spăla... Am găsit ceva timp in geanta la care e cazul să renunț pentru că prea plouă de vreo două zile... Și pentru că am găsit aceste bucățele de timp mă grăbesc să mă prezint la festivalul Provocări verzi 2024 care are ca temă in această săptămână de octombrie Plantația de ciupercuțe magice.
Nu e tocmai o plantație de ciupercuțe magice dar una dintre ele sigur e magică! A crescut după o ploaie rece, înălțându-se până aproape de capul Clarei, mesagera Provocărilor verzi din acest an. Fapt care o miră și pe ea.
Sub ciupercă se adăpostesc Ni - cu părul auriu ca razele soarelui vara - și Na - cu părul ca întunericul misterios al nopții. Clara se simte în prezența celor două micuțe cam cum trebuie să se fi simțit Gulliver in țara piticilor - motiv pentru care ezită să li se arate. Cele două par, și ele, mirate de mărimea ciupercii - speriate nu sunt, pentru că nu s-ar fi adăpostit de ploaie sub aceasta. Deși mici, ele știu că nimic din natură nu e menit a le face rău dar știu, totodată, că totul in natura e înzestrat cu un mecanism de apărare - altfel spus, cât nu vor să distrugă ciuperca, ciuperca nu le va face rău. Hm. Poate că tocmai pentru a avea ele adăpost s-a înfăptuit magia și ciuperca a crescut așa de mare dintr-o dată.
Dintr-o mică sticlă (10 cm) în care a fost lapte bătut e făcut corpul ciupercii; pălăria e fundul unei sticle din plastic învelit în hârtie roșie creponată pe care sunt lipite buline albe decupate din anexa la factura... Celelalte ciupercuțe sunt desenate, colorate (față-verso) și decupate (nasturele de la o cămașă e acolo pentru aproximarea mărimii decupajelor). La bază, ciuperca are două fâșii tăiate ondulat din hârtie de ambalat, apoi ușor colorate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc ca sunteti aici! Am ales "moderare comentarii" pentru a fi sigura ca nu omit vreunul.